dintre sute de catarge

Cu opt sau nouă sute de picioare îndărătul pasului Vulcan, o incintă de culoarea gresiei, căptuşită cu un hăţiş de plante de stâncă şi care se rotunjeşte pe o circumferinţă de patru-cinci sute de stânjeni, însoţind denivelările podişului, la fiecare extremitate, două bastioane de colţ, dintre care cel din dreapta, pe care creştea faimosul fag, mai poartă o măruntă cuşcă sau gheretă cu acoperiş ţuguiat; la stânga, câteva laturi de zid întărite de contraforturi în relief, purtând clopotniţa unei bisericuţe, al cărei clopot dogit se pune în mişcare pe furtuni puternice, spre marea spaimă a oamenilor din partea locului; la mijloc, în sfârşit, încununat de o platformă cu creneluri, un donjon greoi, cu trei rânduri de ferestre alcătuite din ochiuri de sticlă prinse cu plumb şi al cărui prim etaj e înconjurat de o terasă circulară; pe platformă, o lungă tijă metalică împodobită cu semnul feudal, un fel de morişcă de vânt, sudată de rugină şi pe care o ultimă rafală de galernă a înţepenit-o la sud-est.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tango retoric

Cine-ţi mai oferă flori?
Cine te mai scaldă-n ploi de stele,
Cine-ţi şterge uneori
Lacrima tăcerii din cuvânt.

Cine-ţi mai clădeşte-n zori,
Din nisipul somnului castele?
Dacă-i vânt, pe pământ
şi lacrimi nu mai sunt.

Mai ştii, vara cu miros de alge
şi pierdutele catarge
De la ţărmul unei mări?
Mai ştii, şi acel tango retoric
Prin decorul alegoric,
Dintr-un vis fără urmări.

Cine-ţi mai aduce veşti,
Cine mai rămâne lângă tine?
Cine află unde eşti

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să învăţăm!

Am făcut destule-n viaţă,
Fel de fel de lucruri,
Dar să ştii că nu pot spune
Care mi-au părut nimicuri.

Cel puţin din fiecare
Ceva tot am învăţat,
Dintr-un lucru mic sau mare
Care mi s-a întâmplat.

Uneori ceva pe care
Mă bazam că îl ştiam,
Mă solicita mai tare
Şi adesea mă-ncurcam.

Nici acum nu ştiu prea multe
Din câte ar trebui să ştiu,
Dintre lucruri mii şi sute
Să învăţ nu e târziu.

poezie de Mihai Leonte (1963)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa dintre cultură şi incultură este aceeaşi cu cea dintre un chirurg şi un măcelar, dintre simfoniile lui Beethoven şi manelele "Copilului Minune". Azi creşte numărul măcelarilor şi al iubitorilor de manele!...

George Budoi (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am învăţat pe nimeni nimic despre sexul liber. Un ziarist cretin a sintetizat întreaga mea filosofie în aceste două cuvinte: "un guru al sexului". Am publicat patru sute de cărţi şi numai una despre sex. De celelalte trei sute nouăzeci şi nouă nu se ocupă nimeni. Numai una tratează sexul, şi nici măcar aceea. De fapt, te învaţă cum să transformi energia sexuală în energie spirituală. Este mai degrabă un anti-sex! Ziariştii n-au făcut decât să dezinformeze oamenii şi să-i condamne la greşeli. Pe ei nu-i interesează realitatea, ci numai senzaţionalul!

citat celebru din Osho
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut sute de iepuri sculându-se de sub colţii ogarilor.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La serial este mult mai relaxant, pentru că ştii că poţi să tragi din nou dacă nu ţi-a ieşit o secvenţă. La serial ai întotdeauna aceiaşi colegi, spre deosebire de emisiunile noastre, unde avem vreo două sute de invitaţi pe lună. Când două sute de oameni ţi se perindă prin faţa ochilor într-un timp atât de scurt, este extrem de obositor. Trebuie să ţii minte multe lucruri despre ei, ca să nu îi jigneşti: cine sunt, de unde sunt, ce opinii au. În televiziune e mult mai greu.

citat din Teo Trandafir
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea

O linişte solemnă şi activă.
Milioane de frunze,
Milioane de ace de brad,
Oscilând pe un cadran imens.

Lemnul ca o aspiraţie a pământului,
A pietrei. Brazi, paltini, ulmi, stejari
Atâtea esenţe de divinitate.

În jurul meu pădurea lucrează la cercuri.
În trunchiuri
Ciocănitoarea bate nituri

E o linişte încărcată
De febra înălţării unor catarge.
Unde plec, Doamne?

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea aceea de demult, care m-a umbrit ca un cort timp de multe după-amiezi, a fost primul fluture pe care l-am îmblânzit şi l-am făcut să zboare pentru mine. De atunci am încălecat mulţi grumaji mătăsoşi şi am simţit fâlfâitul multor pagini desfăcute larg peste lume. Dar în toţi bidiviii înaripaţi l-am căutat pe cel dintâi, pe cel pierdut. Şi am fost uimit să-nţeleg că toate poveştile, sute şi sute, pe care le-am citit mai târziu, romane şi epopee şi legende şi peripeţii, se leagă, prin subţiri şi rezistente fire de mătase, de această primă poveste citită în anii copilăriei.

Mircea Cărtărescu în Care-i faza cu cititul?, A patra inimă (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngropaţi-mă sub stejar. Sute de ani gândul meu va tremura în frunze.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citatul acesta avea sens deplin atunci când pădurile erau în siguranţă. Astăzi stejarii nu mai trăiesc sute de ani. România [...] | Citeşte tot comentariul