decadere

Căsătoria este ceva criminal, fiindcă ucide misterul. Întâlneşti o creatură fermecătoare, te însori cu ea şi, brusc, creatura fermecătoare s-a evaporat: a devenit nevasta ta. Nevasta Ta! Ce insultă, ce decădere pentru ea! De fapt, ceea ce ar trebui să cauţi toată viaţa, fără încetare, este o femeie care să nu-ţi aparţină niciodată!

Frederic Beigbeder în Dragostea durează trei ani
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decădere - Lui Karl Borromaeus Heinrich

Deasupra iazului
Păsările călătoare s-au dus.
Sera din stelele noastre bate un vânt de gheaţă.

Deasupra mormintelor noastre
Se apleacă a nopţii zdrobită frunte.
Sub stejari ne legănăm pe o barcă argintie.

Mereu răsună ale oraşului albe ziduri.
Sub arcada de spini
O fratele meu, ne căţărăm oarbe arătătoare spre miezul nopţii.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preşedintele Nicolae Ceauşescu a arătat lumii întregi unde este localizată pe hartă România, ţara noastră fiind printre altele a cincea forţă diplomatică din lume. Dar cum personajele unice în istorie au mărire şi decădere, poporul nostru ar trebui să se obişnuiască cu ideea că marea bătălie dintre bine şi rău nu pe câmpul de luptă se decide, ci în adâncul conştiinţei fiecăruia dintre noi.
Suma Civis Romanus...

Camelia Opriţa în Palimpsest (26 ianuarie 2006)
Adăugat de Teodor Marinesc
Comentează! | Votează! | Copiază!

În marginea lui Dumnezeu, a lumii şi a sinelui, mereu în margine! Eşti cu atât mai om cu cât simţi mai bine acest paradox, cu cât meditezi mai mult la el şi cu cât percepi mai bine nonevidenţa destinului nostru; căci e de necrezut că poţi fi om..., că dispui de mii de chipuri şi de nici unul, şi că-ţi schimbi identitatea în fiecare clipă, fără să te desparţi totuşi de propria-ţi decădere.

Emil Cioran în Căderea în timp, Copacul vieţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să înţelegeţi că tragedia vieţii nu constă în a nu-ţi atinge ţelul. Tragedia este a nu avea un ţel de atins. Nu este o nenorocire să mori cu visurile nerealizate, nenorocirea este să nu visezi. Nu este un dezastru să nu-ţi cucereşti idealul, dezastrul este că nu ai nici un ideal de cucerit. Nu este decădere să nu ajungi la stele, decăderea constă în a nu a avea stele la care să vrei să ajungi.

citat din Benjamin Mays
Adăugat de Dana Tureac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinxul ştie

Bucurie, supărare,
Mărire sau decădere
Toate-s lucruri trecătoare,
Biete umbre efemere.

Bani şi-averi pe săturate
Şi-alte lucruri iluzorii
Pe acestea se vor bate
Mai târziu moştenitorii.

Veşnică e doar schimbarea
Ce învârte roata vieţii,
Moartea este nemişcarea
După cum ne-au spus profeţii.

Sfinxul ne priveşte-n tihnă
Cum ne zbatem fără rost,
Ştie că, fără odihnă,
Timpul şterge tot ce-a fost.

poezie de Octavian Cocoş (20 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decădere

Când stele-mi arătau cărarea
Pândit eram de legiuni
Ce încercau să-mi intre-n gânduri
Tot încercau.

Toţi se temeau când mă vedeau
La gât cu crucea Domnului
Nici un cuvânt nu mai scoteau
Nici un cuvânt.

Sfioşi toţi pomii îmi şopteau
Să nu-i privesc că voi pieri
Voiam să pier să scap de tot
Pe veci să pier.

Fiorii reci mă cuprindeau
Făcându-mă să-mi pierd gândirea
Vedeam doar zâmbete de demoni
Zâmbete seci.

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ojog (17 ianuarie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Lumină... Da, Lumină
Lină se naşte în lumea cea plină
De vrajbă şi negru...
Lumină... Da, Lumină!
Să vină cu pace, cu pură
Dorinţă de credinţă,
În veci o biruinţă peste păcat
A voit, ca tu să nu treci în nefiinţă...
S-a născut şi jertfit
În lumea cea plină de vrajbă şi negru
Şi pentru a Sa moarte nu ne-am căit...
Căinţă... Da, căinţă!
Desăvârşire născută din Desăvârşire
Şi-a luat trup material spre mărire
Dar si decădere, suferind batjocorire.
Steaua ni L-a vestit, frumoasă şi clară,
Dar purpurie precum sângele
Ce avea să curgă din mădulare
Neprihănite... Patimi voite...
Jertfă ce avea să elibereze...

[...] Citeşte tot

poezie de Rucsandra Rizescu
Adăugat de Rucsandra Rizescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fond, ce este omul? O alcătuire care nu ştie de unde vine şi încotro se îndreaptă, scormonind după răspunsuri doar pentru a se alege cu şi mai multe întrebări. O umbră ce se furişează timid prin cotloanele cele mai la îndemână ale Universului apropiat. O conştiinţă lucidă sau doar o fiinţă ce caută"cu lumânarea", orbecăind precum o cârtiţă, să descifreze lumea din imediata-i apropiere?! Un ochi magic să fie, scrutând cu mijloace tot de el inventate dincolo de graniţele invizibile ale propriei case?! Putere şi slăbiciune în egală măsură. Raţiune dublată de gesturi profund iraţionale. Dragoste şi ură. Măreţie şi decădere. Şi peste toate la un loc, speranţă. Toate acestea înseamnă omul şi încă multe altele...

Mihail Mataringa (30 aprilie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre amărăciunea iubitorilor de cunoaştere, întregul spectru de înţelegere, întrece cu uşurinţă măsura oricărui potenţial de exprimare. La sfârşitul vieţii, atât de râvnitele răspunsuri vor rămâne limitate... chiar şi dincolo de ea. Alimentaţi de prea multe scopuri evazive, prospectăm sugestii expresive, în scurte nostalgi naive. Dovedindu-ne prea săraci spiritual să putem întreţine bucuria, ne manifestăm fiecare în parte, aceeaşi sumbră fascinaţie pentru o cât mai deosebită suferinţă. Pierduţi pe calea dinaintea propriei noastre fericiri, se poate întrevede cu uşurinţă, asemănătoarea noastră identitate aberantă. Lipsiţi de cel mai minim argument de a putea găsi un echilibru de a trăi; stăm şi privim fără rezerve, propria decădere. Neglijarea fericirii, reuşeşte să particularizeze teribila noastră indentitate universală într-un registru meschin.

Iosif M. Cristian în Forţă şi metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!