curriculum vitae

Cândva, într-un sat de pe Valea Streiului, voi fi trăit fascinaţia iluziei că oamenii coexistă solidari ca într-o mare familie, că sunt cinstiţi, sensibili, deschişi faţă de munca şi tihna semenilor -multă, puţină, cât e-! Surprinsă de ceea ce vedeam? Nicidecum! Doar aflam înfăţişarea normalului; învăţam binele (suntem datori existenţei umane? ce curriculum socio-uman reatribuim propriei poveşti de viaţă?)!

Iulia Mirancea în Sociologia - şansa umanităţii, Tot ce am vrut (7 martie 2009)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vitae summa brevis spem nos vetat inchohare longam

"Scurtimea vieţii ne interzice să ne îngăduim speranţe de lungă durată" – Horatius

Plânsul şi veselia nu ţin mult,
Nici dragostea, nici ura cea deşartă;
Ele nu mai trezesc al sângelui tumult
După ce trecem dincolo de poartă.

Nu ţin mult zilele cu vin, cu flori şi boltă-albastră:
De partea cealaltă-a unui vis de ceţuri circumscris
Pentru scurt timp apare viaţa noastră,
Pentru-a se-nchide-apoi în acel vis.

poezie de Ernest Dowson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curriculum Vitae

1) M-am născut într-un Oraş Liber, lângă Marea Nordului.

2) În anul naşterii mele, banii erau rupţi pentru
a face confetti. O franzelă costa un milion de mărci. Desigur,
nu-mi amintesc aceste lucruri.

3) Părinţii şi bunicii mă ocroteau. Lumea
în care trăiam era blândă şi nu avea gheare.

4) Un corn al abundenţei plin cu bunătăţi m-a luat într-o clădire
cu clopote. O învăţătoare cu sâni mari se ocupa de mine.

5) Acasă, rafturi pline cu cărţi conectau pământul de paradis.

6) Duminicile copilul oraşului se pierdea printre conuri de brad
şi pâlcuri de ciuboţica-cucului, un tren aluneca spre zare.

7) Ţara mea a fost lovită mai periculos de istorie decât
de cutremure sau de uragane.

[...] Citeşte tot

poezie de Lisel Mueller,1924 -,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii ştim că suntem fiinţe materiale, supuse legilor fizicii şi ale fiziologiei şi că forţa tuturor sentimentelor noastre luate la un loc nu e în stare să lupte împotriva acestor legi, ci doar le poate detesta. Eterna credinţă a îndrăgostiţilor şi a poeţilor că iubirea e mai perenă decât însăşi moartea, acea "finis vitae, non amoris", care ne urmăreşte de secole, e o minciună. Dar această minciună e doar deşartă, nu şi ridicolă. Nici măcar o clipă nu am crezut că acest titan gelatinos, care a devorat în adâncurile lui sute de semeni ai mei şi cu care de atâta timp întreaga mea specie încearcă zadarnic să înnoade un oricât de firav fir de înţelegere, că el, care mă poartă orbeşte ca pe un fir de nisip, s-ar putea lăsa impresionat de tragedia a doi oameni. Dar a pleca însemna totuşi a distruge o şansă, oricât de infimă, poate existentă doar în închipuire, dar ascunsă în viitor.

Stanislaw Lem în Solaris
Adăugat de iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!