cinematograf

Scenarii de viaţă

cu gândurile mele umplu o scenă
eu sunt şi regizor şi scenograf
pasiunea zilei ştearsă de praf
o ţin departe de viaţa obscenă.

dansez un tango în rochia cu trenă
petale de flori presar pe cearceaf
în valuri de iubire visez cu perdaf
în adâncul meu sunt o sirenă.

cu taurul nopţii mă lupt în arenă
cu sângele lui să scriu un epitaf
ispitesc zeii strânşi într-un staf
să scoată ţară asta din migrenă.

filmul vieţii mele la cinematograf
descrie-n amănunt iubirea perenă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia visului de altădată

Sar din vis direct la masa de scris Şi încep
să mă derulez ca o bobină cu amintiri în
străvechiul cinematograf Patria
Sala este plină cu daci şi romani
După începerea filmului mai intră şi nişte
întârziaţi vizigoţi huni şi alte popoare migratoare
Îi primesc pe toţi cu pâine sare şi lacrimi
Fără comentarii
Mă rog Mioriţa ca orice lucru transmis din gură-n gură
face excepţie
În pauză spargem seminţele ca pe nişte grenade artizanale
şi discutăm în contradictoriu
despre ultimul articol al lui Eminescu de la Timpul
Promite băiatul

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (6 februarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să te duci la toate piesele despre care ştii că sunt bune, poţi să te duci la Operă, la cinematograf, la filme cuviincioase, poţi să te uiţi la televizor la tot cei ziditor, la tot cei frumos. Noi nu suntem exclusivişti. Te poţi folosi de toate lucrurile bune şi frumoase pe care le-a dat Dumnezeu. Dacă nu vrei tu să te duci la teatru, poţi să nu te duci, nu te obligă nimeni, dar să ştii că ocoleşti o sursă de cultură şi nu numai de cultură, chiar de înnobilare.

citat din Teofil Părăian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jake: Janey, ce mai faci?
Janey: Scuză-mă?
Jake: Auzi, te-ai gândit vreodată cum ar fi să fii cea mai populară fată din şcoală?
Janey: Vrei să spui anorexică, superficială, scorpie, o desfrânată fară ţeluri?
Jake: Da... exact. Dacă vrei, mă gândeam că am putea ieşi cândva, să fim văzuţi în public împreună.
Janey: Jake, n-ai vorbit cu mine timp de patru ani.
Jake: De fapt sunt şase, pentru că atunci când stăteam la rând la cinematograf am salutat, de fapt, o persoană din spatele tău.

replici din filmul artistic Încă un film despre adolescenţi?!
Adăugat de Dana Ţugui MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia visului de altădată

Sar din vis direct la masa de scris Şi încep
să mă derulez ca o bobină cu amintiri în
străvechiul cinematograf Patria
Sala este plină cu daci şi romani
După începerea filmului mai intră şi nişte
întârziaţi vizigoţi huni şi alte popoare migratoare
Îi primesc pe toţi cu pâine sare şi lacrimi
Fără comentarii
Mă rog Mioriţa ca orice lucru transmis din gură-n gură
face excepţie
În pauză spargem seminţele ca pe nişte grenade artizanale
şi discutăm în contradictoriu
despre ultimul articol al lui Eminescu de la Timpul
Promite băiatul

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (6 februarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să joc, mort, un spectacol. Nu ştiu rolul. Nu vreau să am spectatori la moartea mea. Îmi doresc ca sicriul să fie închis, nu vreau să fiu expus, nu vreau să se tragă cu puşca la moartea mea, deşi am o decoraţie care îmi dă drept la acest onor milităresc. Nu am nevoie de alai, de doliu naţional, nu vreau ca numele meu să fie dat niciunei străzi, niciunui teatru, niciunei săli de cinematograf, niciunei clase de la Institutul de Teatru. Când am terminat, am terminat. Or să rămână nişte filme cu mine, acelea mă reprezintă. Nimic mai mult! O lumânare, o floare, la uşa teatrului sunt tot ce îmi doresc.

Victor Rebengiuc în ziarul "Adevărul"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai există şi un alt factor care înăbuşă moralitatea: mulţimea. Într-o mulţime adunată accidental, de exemplu într-un magazin aglomerat sau la cinematograf într-un moment de panică, oamenii covârşiţi de dorinţa autoconservării îi pot călca în picioare sau împinge în foc pe semenii lor, doar pentru a-şi asigura un loc în care să poată respira sau pentru a scăpa de pericol. În mulţime, oamenii sunt capabili să comită acte pe care nici unul n-ar fi capabil să le îndeplinească lăsat de unul singur. Dacă mulţimea poate comite acte pe care membrii ei individuali le-ar respinge, aceasta se datorează "anonimatului"; indivizii îşi pierd individualitatea şi se "dizolvă" în adunările anonime.

Zygmunt Bauman în Gândirea sociologică
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când întâlneşte o doamnă, bărbatul salută primul. Trebuie să îşi scoată pălăria cu aproximativ doi metri înaintea întâlnirii şi să o încline uşor. Trebuie să privească fără insistenţă în ochii persoanei respective, iar după aceea să-şi pună pălăria înapoi pe cap. Nu îmi explic de acest obicei de a te descoperi în semn de respect faţă de cineva a dispărut aproape cu desăvârşire şi a fost înlocuit cu păstrarea căciulii pe cap în orice împrejurare. Observ că se ţine căciula pe cap în sălile de expoziţie, la cinematograf sau în restaurant. Frigul nu este o scuză. Este strict interzis să stai cu pălăria în cap în toate aceste locuri. Glumesc, nimic nu este strict interzis în comportamentul cuiva, dar riscul de a fi catalogat drept prost crescut este inevitabil.

Aurelia Marinescu în Codul bunelor maniere
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun motiv pentru a merge la filme este faptul că te afli în compania altor oameni. Manânci popcorn, stai cu alte persoane pe care nu le cunoşti. Când oamenii se ciocnesc unii de alţii în acest fel, sub motivul de a fi delectaţi şi de a comunica, umanitatea se accentuează. Oamenii se dilată, ies din ei înşişi. Iubire. Televiziunea nu face asta. Televiziunea este o experienţă a izolării, suficient de tristă. Îmi pare rău că spun asta. Însă oricât de bună ar fi, tot la izolare ajungi. Stai la tine acasă şi nu te vizitezi cu nimeni. Îţi bei berea, mănânci popcorn şi eşti singur - asta e ceea ce faci. La filme trebuie să ieşi din carapace. Trebuie să ieşi şi să fii cu oamenii. Şi ăsta e cel mai bun lucru, asta e responsabilitatea. Odată ce oamenii ies din casă şi intră în cinematograf, îi poţi informa despre ei înşişi.

citat din Peter Weller
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot aşa şi la cinematograf, adică neplăcut. Nistor şi Adela nu putură urmări în linişte filmul care rulase, unul destul de bun, judecând după titlu şi distribuţie; doar atât reuşiseră să înţeleagă şi să reţină din întreg filmul: titlul şi distribuţia. În rest... Dacă reuşiseră să vadă vreo câteva secvenţe, nici acelea întregi, era prea mult spus. Dacă la început cei din spatele lunganului păreau nemulţumiţi şi-i ceruseră să se aplece puţin, imediat ce-l recunoscuseră, începuse nebunia. Şi mai greu se dovedi a părăsi cinematograful după terminarea filmului... Ce chin! Un chin continuu, până la ora 21.30, când se urcară rapid într-un taxi şi ajunseră acasă la Adela; mai bine ar fi rămas acolo de la început. Stabiliră ca ziua următoare, duminică, să nu mai meargă nicăieri, să rămână în casă; părea o variantă mai acceptabilă, chiar şi împreună cu soţii Cristescu, părinţii Adelei (aceştia erau doar doi). Bineînţeles, tot Nistor va veni la Adela, fiind fără body-guarzi...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!