cheie

Omul

Venim pe lume singuri,
Lăsând în urmă, plânsuri
Amare, dulci, cutremurătoare
Ce tăinuiesc a noastră purtare.
Trăim răsăritul, uitând de apus
Iubim ceva, care cândva ne-a străpuns,
Nejudecând sărim după o scânteie
Care defapt, alături se afla focul ce-i cheie...

poezie de Gabriela Spătaru (22 octombrie 2017)
Adăugat de Gabriela Spătaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice copil vine pe lume, cu zestrea divină: două aripi, o cheie şi o ancoră.
Aripile îl ajută să-şi ia zborul în viaţă, cu cheia deschide uşa norocului şi ancora o foloseşte pentru a poposi de pe valurile vieţii în loc prielnic sufletului său. - Maria Filipoiu / Despre Viaţă, Noroc şi Suflet.

citat din Maria Filipoiu (10 februarie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack Sparrow: Deci care e planul tău?
Will Turner: Vâslesc până la navă şi îţi caut nenorocita de cheie.
Jack Sparrow: Şi dacă dai peste echipaj?
Will Turner: Omor pe oricine îmi stă în cale.
Jack Sparrow (se întoarce către Gibbs): Îmi place. Simplu, uşor de reţinut.

replici din filmul artistic Piraţii din Caraibe: Cufărul omului mort
Adăugat de Alexe Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iadeş

Obloanele sure
Stau blocate
Ermetic peste noi
Amplificând pâcla
Incertitudinii
La prima cheie
Transpun obiective
Încovoiate de miză
Apoi se bifurcă
Pe interese absconse
Ca să formează
Stive în planuri
Suprapuse
În straie hulpave
Centrate dinadins
Pe interese obscure
Dar se traduc
În noi ştate de plată
Aşa apare iar
Încă un stat

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (6 decembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta este cheia înţelepciunii perfecte: eliminarea stării de identificare cu eu-l, cu personalitatea. Dar să obţii această cheie şi să deschizi cu ea uşa realizării Sinelui este un lucru foarte greu de făcut, pentru că trăieşti permanent sub puterea iluziei şi poţi foarte uşor să fii păcălit şi să ajungi din această cauză să confunzi ceea ce este limitat, cu ceea ce este nelimitat.

Premananta în Ashtavakra Gita - Sutrele realizării sinelui
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu era nimic altceva

Nu era nimic altceva la vedere,
Or fiîn dischete? Care? Omorul.
Cântec, ordine, execuţie.
Apăru un mesaj – ai cuvântul cheie?
Nu. Fără cheie, cum ai umbla fără picioare.
Cu trompeta mai faci câte ceva..
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morţi ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte..
Alisa în Ţara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înţelege corrida,
Dar şi teama bietului taur,
Arena vieţii noastre comune,
Alisa, eu îţi port trena.
Ce-i mai de preţ, memoria sau visarea?

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faustina: La noi, dacă e vorba de ofrande, sfinţii confiscă totul, în vreme ce dracii se aleg numai cu ocara. Mare greşeală! Lumea, lumea reală, este un echilibru între bine şi rău, iar Dumnezeu este cheie de boltă în acest echilibru. Dacă răul dispare complet, binele va subjuga totul. Atunci va începe tirania binelui, cumplita dictatură a îngerilor.

replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheile

Lanţul cu chei mi-a căzut din stele în creier,
mi-au zornăit minţile de durere şi de sunet.
Trupul meu tot deveni o cheie de fier,
Doamne, pentru o uşă uriaşă
la al cărei lacăt nu am cum să ajung,
decât numai dacă mă ridici în braţe.
Haide, cât eşti de mare, tu,
haide, cât eşti tu de indiferent,
răsuceşte-mă şi rupe-mă
şi deschide odată uşa aia!
Haide, deschide-o odată!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună

Noapte bună, dinspre vară
Curg iubirile-n poveşti
Şi sub nucii de afară
Vise dragi îţi regăseşti.

Noapte bună, luna trece
Dezlegând a vieţii cheie,
Simplu şi cu sânge rece,
Transformându-se-n femeie:

Noapte bună, cerul plânge
Cu luceferi şi cu stele
Care nu mai pot ajunge
Unde-s dorurile grele.

Noapte bună, dinspre vară
Curg poveştile-n iubiri
Pentru-a nu ştiu câta oară
Dezgolind nemărginiri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburau

Zburau...
El avea o aripă în stânga,
ea avea o aripă în dreapta,
ca un singur trup între două aripi
zburau...
Respirând între două aripi,
ea - plămânul lui drept,
el - plămânul ei stâng,
printr-un cer saturat de aur,
ca o lungă suveică de aur,
ca o cheie de aur descuind spaţii de aur,
zburau....
prin aur...
zburau...
prin aur...
zburau...

poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!