bolnavul de vasile romanciuc

Dacă se clarifică, cu greu, sensul unei idei obsesive de neînţeles până atunci, bolnavul va spune, nu o dată, că o idee, o dorinţă sau o tentaţie ca cea care tocmai a fost elucidată îi apăruse realmente într-o zi, înaintea acelei obsesii, dar nu fusese reţinută.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga lui Ştefan cel Mare către urmaşi ("Fraţilor, rămâneţi fraţi!")

Fraţilor, rămâneţi fraţi.
Într-o ţară, într-u nume,
Că suntem puţini pe lume,
Asta vă doresc anume.
Fraţilor, rămâneţi fraţi.

Fraţilor, nu vă-mvrăjbiţi!
Că se bucură străinii,
Îşi arată colţii câinii,
Se visează-n tron asinii!
Fraţilor, nu vă-mvrăjbiţi!

Fraţilor, nu vă trădaţi.
Că trădarea naşte ură,
Pune lacăte la gură
Şi ne strâmbă la făptură.
Fraţilor, nu vă trădaţi.

Fraţilor, nu vă trădaţi!
Ridicaţi iubirea-n steme,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Romanciuc (18 august 1989)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când fantasmele proliferează şi devin atotputernice se creează condiţiile pentru instalarea nevrozei sau psihozei; fantasmele reprezintă de altfel o treaptă preliminară simptomelor bolii de care se plânge bolnavul. Dar aici se deschide un drum care duce la patologie.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când bolnavul va descoperi incertitudinea memoriei, acest punct slab al psihismului, el poate, datorită acestei incertitudini, să extindă îndoiala nevrotică asupra a tot, chiar şi asupra actelor deja realizate şi care nu erau în raport cu complexul dragoste-ură, pe scurt, asupra întregului trecut.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnavul trebuie să renunţe doar la acele satisfacţii care-i dăunează; privaţiunile vor fi temporare, el urmând a învăţa să înlocuiască o plăcere imediată cu o plăcere mediată, dar bine asigurată. Cu alte cuvinte, trebuie să treacă, sub supraveghere medicală, de la principiul plăcerii la principiul realităţii.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La crâşma lui Vasile...

La crâşma lui Vasile
E mare-nghesuială
Se dă azi de pilealaă
C-a fost închis trei zile...

Nu... nea Vasile frate
Că el e om cinstit
Pe nimeni n-a prostit
Ba chiar a dat şi-n rate...

La crâşma lui Vasile
Vin oameni cu găleata
Se-agită Doamne ceata
Sunt mulţi ce au şi pile...

Au pile de o viaţă
De când Vasile, omul
Servea la ţoiuri romul
Pe la tarabe-n piaţă...

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu întotdeauna eforturile psihanalistului se lovesc de trăsăturile caracteriale de care bolnavul este conştient şi care îi sunt atribuite de cei apropiaţi lui. Adesea, anumite însuşiri ale bolnavului, care par să-l caracterizeze doar într-o mică măsură, se manifestă extrem de puternic sau ies la iveală anumite atitudini pe care el nu le-ar fi adoptat în alte împrejurări ale vieţii.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cursul unei psihanalize creşte nu doar curajul bolnavului, ci, pentru a spune astfel, şi al bolii sale. Ea îşi permite expresii mai clare. Şi pentru a lăsa limbajul metaforic, putem să spunem că lucrurile se petrec probabil astfel: bolnavul care, până atunci, se depărta speriat de percepţia internă a producţiilor sale morbide, le acordă acum atenţie şi învaţă să le cunoască mai clar şi mai detaliat.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refularea, în cazul nevrozei obsesionale, se realizează nu prin amnezie, ci prin disjuncţia raporturilor de cauzalitate, disjuncţie care este un rezultat al retragerii afectului. Aceste raporturi refulate păstrează un fel de forţă capabilă să avertizeze subiectul, forţă pe care am comparat-o cu o percepţie endopsihică, astfel încât bolnavul introduce raporturile refulate în realitatea exterioară prin mijlocirea percepţiei şi acolo dau mărturie pentru ceea ce a fost îndepărtat din psihism.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă vreme suntem sănătoşi, nu existăm. Mai exact nu ştim că existăm. Bolnavul suspină după neantul sănătăţii, după ignioranţa de a fi; clipă de clipă, el este exasperat de conştiinţa că are tot universul în faţă, fără nicio posibilitate de a face parte din el, ori de a se risipi în el. "Nu mai pot întreprinde nimic pornind de la mine însumi. Mai degrabă să pleznesc ori să dispar decât să continui astfel," îşi spune el.

Emil Cioran în Eseuri
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!