Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

artă abstractă

Poezii despre artă abstractă, pagina 3

Rodica Nicoleta Ion

Ochi de lumină

Lumina ochilor dragi -
Limitată, obscură,
Abstractă și cu măsură...
Ochi de lumină -
Un plus infinit transcendentm prelucrat,
Nelimitat...
O iubire celestă -
Deschidere, rugăciune, iertare,
O lume de îngeri,
O pleoapă de vis și ninsoare...
Must stelar risipit în esențe,
Har divin, bucurii, tinerețe...
Mireasmă de flori, cânt și susur de ape,
Clopot viu de cuvânt
Peste strune de șoapte.
Raiul zbătându-se-n lanțuri,
Întrr-un iad peste care,
Cade-n lacrimi și rugi,
Dumnezeiască ninsoare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mărturisire

Eu sunt al senectuții poet și m-am născut
din artă spre-a păși în altă artă.
Pana e-abia cioplită, iar lira zace spartă
și mi-am pecetluit orice trecut.

În versul meu prezentul e cernut
de-o sită ciuruită de-a mea soartă
care de-o viață-ntreagă o cruntă pică-mi poartă
și nu-mi înțeleg vina. Ce oare i-am făcut?

Sunt trist fiindcă-s aproape de final
și tot ce-a fost în vreme superb, a ajuns hal,
că timpul ce-a rămas n-are răbdare.

Iubirea și speranța în sine s-au închis,
dar râd ca-n tinerețe atunci când fac să zboare
din inima-mi bătrână câte-un vis.

sonet de (19 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Arheologie abstractă

sap în conștiință să mă cunosc mai bine
descopăr amintirile cu iubiri pătimașe
celulele îmi sunt ca stupii de albine
sufletul e un înger cu alinturi gingașe.

dar e în mine și un demon vicios
păcătuind fumând, păcătuind în gând
mă lupt cu el în mod cuviincios
îngerul de veghe îl văd lăcrimând.

nu vreau să sap pe un teren minat
să-mi explodeze inima de viciu trădată
ciudățenii și ofuri am de eliminat
să resimt inocența de altădată.

în tot ce fac mă-ncurajează Dumnezeu
am descoperit în suflet un fel de muzeu.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dincolo de respirații

Alerg
cu patruzecișișase
de respirații de ani lumină
prin constelația de lapte a lumii,
găsesc copilul
cu ochii uscați
ce tânguie încă după jucăriile ruginite
din pivnița gândului.
Te aștept
ca pe o hologramă
în grefa ochilor,
dar tu
trăiești
într-o lume abstractă
și atât de tăcută,
chiar și în zilele îndulcite cu torturi.
Îți mai simt izul matern, mamă,
printr-un vis galactic,
se cațără
ca o iederă

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Iulian LorinczSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Artă poetică

În fiecare zi
urc
câte-un
vers
din
Golgota

poezie de din Poeme infracționale (24 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Artă divină

(poem într-un vers)

Admiră, nu compara frumusețea muntelui!

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Poezia ca artă
este apa murdară în care
dacă te oglindești limpede
ești stăpânul tulburării...

catren de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Artă învolburată

Iar mă chinuie talentul
nu mă lasă nici să dorm
îmi dă poftim tridentul
să scriu pe valuri enorm

poezie de din Axiomele lui Don Quijote (12 aprilie 2019)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Artă redusă la absurd

Umplut de versuri

sau umplut de gol

maxi și minieresuri

clipa trece rostogol

poezie de din Axiomele lui Don Quijote (30 septembrie 2022)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

În penitenciarul devenirii

În penitenciarul devenirii
S-a-nchis tăcut ființa mea abstractă
Și convergentă, mi-a căzut privirea
Pe nesfârșita-ntindere de piatră.

Ecoul, ca un albatros rănit, în spații,
Pornit să-nfrunte moartea ființei mele
Se înălța pe plaja de lumină,
Iar marea,-n ceruri, picura sub stele...

Era durere, lacrimă sau pace?!
Ce plângeri false-mi biciuiau tăcerea?!
În moarte, ca un clopot evadase,
Flămând și grav, înflămânzindu-mi vrerea.

Și s-au ascuns și zări și nemurire...
Un arhitect le-a risipit pe cer...
În penitenciarul devenirii,
Tăcut și grav, ca pasărea-am să pier...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 3 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook