a+fi+actor

Actorul şi căpuşa

De la omul nalt cât uşa
Jovial şi pus pe glume
Şi-a făcut cum ştim, căpuşa...
Printre alţi vampiri, renume!

Blestemata creatură
Boala i-a inoculat
C-o singură muşcătură
Şi... l-a ţintuit la pat!

După-un chin de luni şi luni
Omul a plecat în rai
Unde-s duşi oamenii buni...
Fără strai şi fără grai!

(Veşnică amintire, marelui actor Şerban Ionescu ucis de o căpuşă!)

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui sergiu n

nu mi se pare normal
să cazi de pe cal... –
orice actor din balcani trebuie să
ştie să călărească! unde să
se afirme dacă nu
în filmele despre sine (?!) în braţele
bulgăroaicelor braţele sârboaicelor
româncelor macedo
româncelor şi
mai puţin la sânul ca fânul al unguroaicelor ce
urăsc ele toate femeile din
siria de... panonia...
ooo
din gara din buda
pesta – din buda
pesta, prieteni ai fe
meilor definitiv unguroaice!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorul

Intr-un scenariu de iubire
Eu sint singurul actor
S-ai sa-mi poti citi-n privire
O dorinta de amor.

Sint nebunul ce ofera
Dragoste unei femei
Prea frumoasa-n asta Terra,
Prea frumoasa-ntre femei.

Preamarita intre muze,
Prea iubita pe Pamant,
Fructul ei oprit pe buze...
Pentru asta sint ce sint.

Am sa-mi joc rolul ce doare
S-am s-o fac cu buna-stiinta,
Pana-n clipa grea in care
Am sa trec in nefiinta.

poezie de Alexandru Marius Fugăreţu (2009)
Adăugat de Alexandru Marius Fugăreţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nu pot ierta

Obrazul i-am lovit cu palma,
L-am provocat şi l-am împins,
De nedescris mi-a fost sudalma,
L-am vrut supus, ucis, învins...

I-am pus bagajul la picioare,
El nu spunea nici da, nici ba,
Avea un fel de-nfumurare
Pe care nu i-o pot ierta...

N-aveam regrete şi nici teamă,
Atât am mai putut răbda
Acest actor. Această dramă
E însăşi vieţuirea mea.

Că l-am urât, ştie şi el,
Trecutul, acest infidel!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara asta voi fi singur

premiera va avea un singur actor şi un singur spectator
filmul e mut din considerente politically correctness
şi nici aplauze nu vor fi. de fapt e un spectacol complex
în care spectatorul va viziona acel film. ultimul.
şi apoi va juca ultima scenă. singur.
la lumina lumânărilor...

visele mele au fost mai puternice decât mine
au străbătut ceruri şi mări
fără să privească înapoi
până când, ostenite să tot pozeze în vise
s-au retras în viaţa de zi cu zi ca minute inutile şi anoste
aşteptând gongul final

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punciul vrăjit

Un freamăt ce-l ador
Ape ce lovesc în mal
Cerul un albastru voal
O muzică dintr-un cor

Cerul pare-fi actor
Stânca pare în mişcare
Coborâtă dintr-un nor
Cu mişcările-i uşoare

Luna faţa ea îşi spală
Strecurată după stânci
Ea gândeşte cu migală
Pregătirea unui punci

Pocalul apei de cleştar
Unde se tot scaldă
Soarele ca un mojar
A făcut apa cea cald

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatuaj în pielea lui Dumnezeu

Mormintele tăceau cu veche voce
şi-n tot era o linişte lichidă
curgând pe lut inert, o stea să-nchidă
în zodie apusă-n şoapte-atroce.

E unic zbor, din timpului omidă
în trai, veninda clipă să invoce
a dărui din duhul ei precoce
pe-a noastre nări renaştere timidă.

Motanul ornic trage la măsele,
se-mpleticeşte vremea pe picior
repausul etern să-l mai înşele.

Da-i ceasul neursit vătămător
căci tatuăm lui Dumnezeu în piele
o raclă-n teatru fără de actor.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Bismark
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confetti de cioburi

Iubire, glob de cristal
Cu rostogoliri de ireal...
Fragilă ca un puf de păpădie
Azi o ai... mâine cine ştie.
Vândută pe datorie
Cu flori de plastic topite
Pe chipuri revopsite
Camelonic in aburi
Ce te învăluie
Dintr-o cutie muzicală
Cu doi balerini
Închişi în globul de retină
Sub cortină de pleoapă caudină
Tautuată pe interior
Cu numele pieselor
Jucate în rol dublu
De sufleor şi actor
În teatrul globurilor
Atârnate în vântul amintirilor
Ce cad câte una

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt

Eu sunt doar femeia-ispititoare?
Te-ndemn să-ţi foloseşti talentul
Dar tu refuzi, leneş eşti
Crezi doar că sunt pe interes.
Nu, dragul meu, fi mai deştept
Eu vreau doar te văd actor.
Tu eşti poetul inimilor toate
Tu ştii cum soarele se-ntoarce-n zare
Retrăieşti fiecare graniţă a minţii
Oferind un vers, rupt din soare
Ce-mi intră-n inimioară
Visezi să retrăieşti scena în doi.
Plecând într-o lume imaginară,
Şocant de frumoasă, vibrant, constelată,
Când soarele va rămâne doar acel sărut al răsăritului.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actor pe scena vieţii

a venit vremea şi clipa să ne aducem aminte, să nu uităm
că am fost un trup şi-un suflet, iubindu-ne nebuni

a venit vremea să nu mai mergem pe-o dungă de viaţă
că nu mai este timpul să fim uniţi în piese, actori paiaţă

a venit vremea să nu uităm că teatrul vieţii nu ne iartă
că am fost farsori, păcălindu-ne o viaţă-n întreagă

a venit vremea să ne adunăm recuzitele, costumele rebegite
că am fost uitaţi şi-am devenit de mult amintiri prăfuite

a venit vremea ca vieţile noastre să fie puse ele-n scenă
că noi, nu uita! - am fost o dramă pentru suflete, iubite -

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!