Poezii despre Valul e efemer, pagina 3
* * *
Eu știu cât sunt
de efemer
un fulg în vânt,
dar până pier
vreau să te cânt...
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt sau citate de Șt.O. Iosif despre vânt
Valul vieții
noaptea e un sfetnic bun
gândurile îmi adun
valul vieții azi mă urcă
mâine mă-nvelește-n undă
și astfel ochii-mi ridic
doresc totul sau nimic?
lupt sau stau în așteptare
ce-o da Domnul la-ntâmplare?
greu de zis... greu de făcut...
nu-s din lemn și nici din lut
am o inimă ce bate
și voi merge mai departe.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- poezii despre lut
- poezii despre lemn
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre dorințe
Cuvinte
Cuvinte aruncate, pierdute, tăcute,
rămase nespuse,
pe toate le-am cules
și le-am spălat cu rouă-de-soare.
Le-am presărat pe ropotul ploii
și le-am înfipt în mare,
de unde valul le va aduce la picioarele tale.
Să nu te apleci!
Eu am închis odată valul în mâini
și-am presărat fire de iarbă
pe creștetul universului
și-am văzut:
Deasupra...
Dedesubt...
Nimicul își face culcuș.
poezie de Viorela Codreanu Tiron din Fără Titlu/Ohne Titel (2011)
Adăugat de Viorela Codreanu Tiron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre ploaie, poezii despre picioare, poezii despre mâini sau poezii despre cuvinte
Povestea uitării la marginea mării
Răsărise luna și murise timpul
Ce frumoasă noapte plină de tăcere
Se-auzea doar marea sărutând nisipul
Valul care vine, valul care piere.
Luna răsărise, dar murise valul
Niciodată marea nu va mai visa
La străine țărmuri părăsindu-și malul
Și-o credea nisipul pe iubita sa.
Răsărise luna și murise marea
Și plângea nisipul sărutat mereu
Îți ador sărutul și-ți urmez chemarea
Și te cred iubito ca pe Dumnezeu...
S-a sfârșit povestea și ne-am dat uitării
Mai puteam o viață să trăim în doi
Ce păcat iubito că la țărmul mării
Luna răsărise, dar murisem noi.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre sfârșit
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vine valul
neanunțat și ne duce cu el
în țările calde cu nisipul auriu
și rechini la mal în apa mică
trece pe sub noi sau peste noi
perie pământul boțit ca o gură
de babă știrbă sau de moșneag
care se ține bățos de toiag
vine valul și toată lumea așteaptă
în genunchi să treacă apa în șuvițe
de fuior groase cât degetele
copiilor care bat toba de tinichea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre nisip, poezii despre gură, poezii despre degete, poezii despre copilărie sau poezii despre Pământ
Vălul des mi-ascundea disperarea
Vălul des mi-ascundea disperarea
Palmelor goale, ochii fierbinți...
C-o tristețe, imensă ca marea,
Am sfârșit prin a-l scoate din minți.
Și s-a dus, într-o noapte cu lună
Gura strânsă-ntr-un zâmbet amar.
Am fugit după el ca nebună,
Să-i mai spun înc-o vorbă măcar,
Și-am strigat: "Numai eu sunt de vină.
Am glumit; dacă pleci, o să mor!"
Mi-a răspuns cu o voce străină:
"Bate vântul. Te du în pridvor."
poezie clasică de Anna Ahmatova, traducere de Madeleine Fortunescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre voce, poezii despre vinovăție, poezii despre umor, poezii despre tristețe sau poezii despre ochi
Vin imigranții
Spre spațiul Shengen țintind
Vin imigranții în cete rebele
Răscolind repere străvechi
Vin imigranții cu gânduri tenace
Amintind de popoare migratoare
Vin imigranții pe ritmuri delirante
Ca nisipul cu tentă de furtună
Vin cu determinare suspectă
Răspândind teroare la răspântii
Vin imigranții asiatici cu jind
Revărsare ferventă de oameni
Provocând emoții și stres
Vin intens imigranții ca valul
Și valul lor devine tsunami.
poezie de David Boia (3 septembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre teroare, poezii despre stres, poezii despre ritm, poezii despre perseverență, poezii despre imigrație, poezii despre devenire sau poezii despre Asia
Darul mării
Tu știi că plânsul mării e valul care curge
pe țărmul ce devine, treptat, nesimțitor
la apa ce nu-l mișcă atunci când îl parcurge,
ca lacrima obrazul obișnuit cu dor.
Mai știi că așteptarea e grea ca și nisipul
salvat din uscăciune de valul ce s-a scurs
în golul dintre gânduri, schimbând acolo chipul
din amintiri pierdute, cu-al timpului concurs.
Privești în depărtare, dar știi că doar în tine
se-ascunde, prin adâncuri scăldate în mister,
un adevăr ce, sigur, ar mai putea susține
răbdarea ce alungă și norii de pe cer.
În adierea brizei, din suflet îți răzbate,
ca o scânteie-albastră ce saltă dintr-un jar,
răspunsul ce-ți destinde privirile-ncordate,
iar valul îți aduce iubirea ca un dar.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre salvare, poezii despre relaxare, poezii despre plâns sau poezii despre nori
Suflet pustiu
Subit mă încearcă tristețea, nu știu
De-s singur în barcă... cu suflet pustiu!
Tristețea-i o glumă ce-mi joacă, azi, festa!
Cu valul în spume mă-ncearcă tempesta.
M-acoperă valul cu clăbuc până-n piept
O! de-aș nimeri malul spre care mă-ndrept.
Presimt că mă-ncearcă și moartea, azi știu,
Că-s singur în barcă... cu suflet pustiu!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre jocuri sau poezii despre bărci
Frumos și efemer
Mă faci să râd, obraznică făptură,
Așa cum nu credeam c-am să mai râd
În sufletul ascuns de o armură...
Dar nu vreau să te sperii: doar surâd.
Nu ești albastru. El... a fost odată,
Iar de-ai fi fost, nu știu ce-aș fi făcut!
M-aș fi gândit să te alung, dar iată
Că ai venit la mine, mi-a plăcut!
Nu știu ce vrei, dar te privesc și-mi place.
Ești un frumos, măi, fluturaș nebun!
Deja mi-e teamă c-ai să pleci! Stângace,
Încerc la zborul tău, să mă opun.
Dar nu pot să o fac. Aici, sub cer,
Tot ce-i frumos, e mult prea efemer.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre stângaci, poezii despre sperieturi, poezii despre râs, poezii despre obrăznicie, poezii despre nebunie, poezii despre frumusețe sau poezii despre frică