Toate rezultatele despre Salopeta, pagina 3
Aud chemarea
pământului și acum
după mulți ani de evadare
din strânsoarea ei
aud șoapta ei în fiecare noapte
îmi cere
îmi cere
să mă întorc în noaptea
părăsită și de ceilalți ortaci
mă cheamă la ea să mă iubească
în felul ei rece și aspru
o să dureze îmbrățișarea ei
până voi trece în lumea umbrelor
apoi ne vom contopi acolo
în subteran depănând
bucuriile noastre comune
câștigurile incomensurabile
durerile mele și oboseala ei
plictiseala ventilată anemic
umbrele celor plecați au început
să perforeze pe uscat
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre minereu
- poezii despre lemn
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre început
- poezii despre viteză
- poezii despre viață
- poezii despre umor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
O nouă culoare își vine în fire
știi
chestia aia care mă apasă pe creier de ceva vreme
nu este iubirea după cum frumos spui tu
cu accent pe primul i
este o tumoare
mi-a spus-o un doctor care își frământa în mână
phableta din care
sunetul notificărilor de face și altele
se auzea încântător
am avut impresia că sunt pe o câmpie
de care îmi aduceam aminte încet încet
când mă fac bine îmi iau și eu una
mi-am zis și pentru câteva secunde am crezut în miracol
am crezut în holul care mirosea a mâncare ieftină de prânz
nu
oamenii aceia stafidiți de pe hol nu eram eu din viitor
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre medicină
- poezii despre însănătoșire
- poezii despre voce
- poezii despre viitor
- poezii despre urechi
- poezii despre trenuri
- poezii despre sunet
Furtul căciulii
Nu cred, nu știu de-alte popoare tot se plâng la fel, într-una,
Cum e poporul meu ajuns, într-un cerșit știut, proverbial,
Ca și cum n-ar fi singur; el și mintea-i și-a lui mâna
Să-și aibă singur țara-n grijă... Să-nvețe ce-i cinstit, moral.
Tot vrem să fim ca alții, într-o deplină bunăstare,
Dar prea făloși, bornați "specifici", noi... nu imităm;
Facem altfel noi totul, în extaz ne prăduim care pe care,
Crezând că păcălitu-n cerc e avuția, sursa... ce singuri ne-o furăm.
E cultul blestemat, cutume moștenite-n zeci de mii proverbe
Ajunse până azi intacte, luate-n râs în mare vogă;
Că bine-i când căciula ne-o furăm și munca-i multe vorbe...
Căci toți vrem să fim șefi cu "multa" (multe școli) și salopeta... togă.
E-un bocet fals, sinistru, țara e-o rușine-n văzul lumii;
"Că n-avem ce și cum, alții-s de vină, lumea-i strâmbă din născare"!?...
Și orbi nu mai vedem de-un hâd gunoi ascuns cu ochii-nchiși minciunii...
Ne ducem singuri steaua ce-a pierit pe cer... e veșnic căzătoare!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre proverbe, poezii despre plată, poezii despre medici, poezii despre țări, poezii despre șefi, poezii despre școală, poezii despre visare sau poezii despre vinovăție