Lucifer

Mărturisire

Mă întrebi cine sunt? şi tac
Dar tăcerea răspunde:
Un înger în drum spre păcat
cu luciri de himeră pe drumuri de unde

Pe drumul lui Lucifer spre Iad
Pământene păşeşti după mine
Cu gura uscată şi tălpile ce-ţi ard
Îmbrăţişezi păcatul şi uiţi de tine

Sunt rece, nu văd, nu simt
Pământene nu crede ce vezi!
Cu orice adevăr pot să te mint
Dacă în himere te-ncrezi.

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremea acestei pandemii nenorocite, numeroşi semeni de-ai noştri susţin că nu se tem de îmbolnăvire fiindcă... ei îl au pe Dumnezeu! Aceştia nu realizează însă faptul că, spunând asta, comit o uriaşă blasfemie, deoarece ei cred că ştiu deja răspunsul la Judecata de Apoi în ceea ce-i priveşte şi au hotărât că sunt... sfinţi în viaţă, uitând că "Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă " şi că aceasta nu este decât o formă de mândrie deşartă!
Nu mândria l-a pierdut pe Lucifer?

Marian Pătraşcu (9 noiembrie 2020)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii care, în frunte cu Lucifer, au avut nesăbuinţa să se creadă egali cu Dumnezeu, au fost prăbuşiţi din Tării de Cel Atotputernic şi decăzuţi din starea de îngeri în cea de diavoli, care nu exista înainte de căderea lor în păcatul trufiei. Oare ce-ar merita omul, care a făcut mult mai mult decât să se creadă egalul lui Dumnezeu, mergând până la nebunia de a-i nega existenţa?

George Budoi (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arzând în paradigmele iubirii

Arzând în paradigmele iubirii,
Eu, rogu-te, să nu mă părăseşti,
Silabisind destinul revenirii,
Îţi voi tămădui durerile–omeneşti.
Prin chipul tău, redescoperi-voi vara,
Să te întorci la ploi de meteori,
Cu farmecul uimirii tale,
Să ne ascundem într-un câmp cu flori.
Sunt Zee, ori un Templu -
Atinge-mă, să simţi,
Declară-te adonis
Şi-n suflet să nu minţi.
Şi luminând în infinit de regăsire,
Străbate un Lucifer sus, pe cer,
Şi iar e vară peste veşnicie
Şi iar te întâlnesc, o, suflete-auster.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facă-se voia ta, Doamne!

Doamne,
deja mi-e frică,
tremur toată:
Dumnezeu pare
că-şi bate joc de noi...
Mintea mea e scindată,
virtualul acesta mă atrage,
îmi omoară zilele şi nopţile albe,
mă hipnotizează, mă intoxică,
mă îmbolnăveşte de tine, stea polară,
îmi spală creierul
şi uit că rănile sunt superficiale, infime,
faţă de calmul divin din constelaţii...
am putinţa de a închide plăgi
pentru a echilibra balanţa Ursei Mari?
Sau să mă las în mâna ta, Lucifer?

Facă-se voia ta, Doamne!

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucifer

Eu navighez pe marile genuni,
Pe anii răi, pe temple de dureri.
În cârca mea duc haite de nebuni,
Bătrâne răni şi secolii de ieri.

Cu linişti aspre nopţile întind
Strigoii-mi sar atuncea din hambar,
Arhangheli albi în stele se aprind
Şi dorul mă încearcă fără har.

De veşnicii mă sbat şi mă întorc
Să prind de cer şi aprig să-l sugrum.
Aceleaşi ape vrăjile îmi torc
Şi stau golaş în veacuri şi în drum.

Bolnav mi-e iadul plin de mucegai
Săracă fierăria de cătuşi,
Mă sfâşie mânia ca un scai
Şi blestem pe Isus de după uşi.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Oltul", anul I, nr. 4 (noiembrie 1943)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debusolat

E marea un tăciune şi se-agită
Să dea în clocot, vrea să se răscoale,
Nu ştiu de ce, s-a hotărât în pripă
De parcă Lucifer îi dă târcoale

Şi-aprinde în adânc smoala fierbinte.
Mă lupt cu ea, dar vântu-mi urlă-n vele
Să mă strivesc de stânci, Te rog Părinte,
Trimite-n calea rătăcirii mele

Un serafim din ceruri să-mi arate
O rută ocolită de furtună
Şi lasă porţile neferecate
Să-mi ancorez durerea în lagună,

Să mă căiesc de tot şi toate cele
Chiar dacă le-am făcut din dor de bine
Nu ispitit de Rău şi gânduri rele -
Te rog întoarce faţa către mine.

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fatalitate

Definitoriu nume de mister
cu nuanţe fără tandru;
cum agonia drogului din leandru
sorbit din palmele lui Lucifer.

Mai mult decât destin;
întâmplătorul pus la cale,
neaşteptat final întruchipat în jale
în locul meritatului visat festin.

Un impalpabil, implacabil de deznodământ
cu programare neştiută, când înşeală
îngemănată infernal într-un tipar... fatală,
fără retur-pedeapsă, fără jurământ.

E tot ce neagă har, capacitate,
cu forţa tăvălugului ce prăbuşeşte sori...
E moartea rece, cruntă, a ultimei ninsori;
o grozăvie, fără Dumnezeu... Fatalitate!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub efectul dezamăgirilor

tirania n-a pierit s-a schimbat la faţă
zeii s-au înmulţit poporul îl subjugă
românii migrează pentru o nouă viaţă
la străini bogaţi e fiecare slugă.

sclavia modernă s-a extins în lume
zâmbetul e-o picătură în ocean de dureri
zei nesimţitori iar se ţin de glume
azvârle cu oase-amăgitoare în tăceri.

Dumnezeu ca sfinţii e neputincios
suferă în taină precum universul
nu-i deajuns să fii credincios
e important norocul să-şi afle demersul

nu-i deajuns cu zeii să fii cuviincios
prin lumea asta bântuie Lucifer perversul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ţigării

Cu tălpi întinse pe grilaj de fier
Şi-o bere-n faţă şi ţigara,
Urmându-ne toţi trei cărarea
Hai să visăm a' iernii seri.

Dar până când îmi va sfârşi cărarea
(Nu de ajuns am suferit prin seri?)
Cu tălpi întinse pe grilaj de fier
Şi-o bere-n faţă şi ţigara

Mai repede, presimt sfârşeala
Ce mă va scoate din acest infern
La schimb cu cel al însuşi Lucifer
Dar fie,-acolo voi sfârşi ţigara,

Cu tălpi întinse pe grilaj de fier.

rondel de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!