Cult

Boemiada

Mulţumesc, gherghef de-nţelepciune,
Eu pe Truică îl ştiam de mult,
Omul ce dormea printr-o minune
Sub o plapumă, la sediul unui cult.
Se zărea doar nasul ca o turlă,
Avioanele îl ocoleau cu greu,
Cobora un înger cu o surlă,
Uneori trecea şi Dumnezeu.
Avea boli nenumărate ca-ntr-o carte
De istorie a bolilor lumeşti,
Aruncau în el cu oale sparte,
Câinii îi spuneau – Prieten eşti.
A murit în plină glorie ca iarba
Ce dispare sub zăpadă fără păs,
Nu veţi şti ce geniu era Truică,
Eu din moştenirea-i mai învăţ.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţia unei fete cuminţi

Îmi etalam centura cu mândrie
la un război demult pierdut, demult...
când astăzi, abătută, stau şi-ascult
o serenadă închinată mie.

Şi mă îndrept spre-un obiect de cult:
oglinda, printre altele, pustie
ma întrupează într-o cine-ştie-
-ce arătare prinsă în tumult.

Şi-mi pun din nou centura (pe sub poale)
de siguranţă, când pornesc spre-un el,
să nu-mi lovesc speranţa, că e moale,

şi n-am să mai rezist la alt răzbel.
Dar o să merg, încet, spre-un coate-goale,
sărac lipit, şi impotent de fel.

sonet de Ionuţ Popa (noiembrie 2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Involuţie

mă refac după orele măcinate de rugină
în materialismul crepuscular,
expansiunea cunoaşterii inventate în lăcaşuri de cult,
mă adun din pânzele albe
şi mă opresc în târziul dimineţii ce-mi bate-n geam.

mi-e foame de lumina întunericului,
mi-e dor de umbra ascunsă-n gând,
de zborul hotărât să-ntoarcă toamna din drum.

o şi ce proiecţie interstelară cu clipe rotunde
împrăştiate de pe umărul tău într-o undă de bucurie
expulzată de paşii grăbiţi îmi luminează calea opacă.

un fel de involuţie nevindecată de suspinul copacilor
şi frunzelor scăldate-n verde.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia de mătase

mâinile diafane a ploii de toamnă
mângâie tandru arbori înfometaţi
ritmul stropilor la dans mă îndeamnă
descopăr cântecul norilor fermecaţi.

simfonia ploii pe strune de vioară
îmi alină dorul puternic ardent
toamna cochetă în rochie de seară
face spectacol magic pe continent.

ca-ntr-un cult ploaia adapă pământul
seva-i pură fascinantă pe deplin hrănitoare
perdele transparente le flutură vântul
răspândind în lume valuri de răcoare.

ploaia de mătase este precum alintul
aşteptat de codri, de fiecare floare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire extremă

ştiu că viaţa mea e dar primordial
triumful iubirii este expresie supremă
ştiu că port în suflet freamăt cordial
şi-n inimă pulsează fericirea extremă.

visez viitorul în forma ideală
bătrâneţea să nu tulbure izvoare
să îmbrac poezia în haine de gală
în raze solare să topesc zăvoare.

splendori de viaţă le strâng într-un cult
cu viziuni adânci dintr-o credinţă sfântă
de orice obstacol să trec ca să exult
printre aştri prieteni care mă alintă.

extazuri fermecate le străbat în tumult
cu un cor de îngeri inima mea cântă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca la-nceput

Ce-ţi pasă ţie dacă o să mor
Când tu ţii masca-n faţă ca un nor
Zâmbesti, ispitind, în altă parte
Şoptind ceaţă, ochilor, de cuvinte

Când ceasul cu ace de coasă
Răsună-n a mea goală carcasă,
De sevă ca o scorbură, rămasă,
Cu bufniţe de clipe-nchise-n plasă

Cusută pe răni multe ca un cult
Din cozi de şobolani gânduri
Ţipând când sunt prinşi-n ciocuri
Cu bucăţi din mine cel de... de mult.

De tine dezgolit şi prea cunoscut
Ca moartea ce mă-nşeală când luptă
Ş-apoi zâmbeşte celui ce-o-nfruntă
Să o iubesc şi mai mult ca la-nceput..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alambicat....

Şi dacă mi-a fost dor să te ascult,
Tu ai închis uşa după tine...
Nu am categorie, nici vreun cult,
Nu aparţin de nimeni... decât mie.

Şi dacă mi-ai greşit atât de mult,
Află că te-am iertat şi te iubesc...
Am învăţat să simt şi să ascult,
Şi multe sentimente eu nutresc!

Destinul să ne poarte paşii-n viitor,
Nu pot să hotărăsc ce va mai fi...
Şi cred într-un timp strălucitor,
Ce vine acum... şi va veni...!

Alambicat destin şi a ei soartă,
N-aş fi crezut să plâng atât de mult...
Pe aripi nevăzute, ea mă poartă,
Soarta... în care cred şi am crezut!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 78

Pentru că des ca Muză te-am chemat
Şi-a ta splendoare-n vers m-a sprijinit
Alte condeie locul mi-au luat
Şi-al lor poem tu l-ai oblăduit.
Cu ochii-l pui să cânte pe cel mut,
Pe ignorant în zbor l-ai ridicat
Celui şcolit tu aripi i-ai făcut
Şi celor nobili şarmul le-ai dublat.
Dar să fii mândru de al meu condei,
Căci tot ce scriu, din tine e născut
Altor poeţi le dai numai idei
Şi cu-al tău farmec versul le-ai umplut.

Dar tu eşti arta mea şi-al meu garant
Că mă faci cult, deşi sunt ignorant.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet rătăcit...

suflet chinuit de viaţă,
ai crezut şi ai sperat,
că iubind fără de pată,
ai să fii încoronat,
ai crezut că poate timpul,
te apropie şi speri,
că-ntr-o zi vei fi alesul,
ochilor strălucitori

suflet trist în rătăcire,
doar în vise mai zâmbeşti,
doar în vise, ce iubire?
o primeşti şi dăruieşti,
către-o rază, o nălucă,
ţi se-arată de prin nori,
te îmbeţi, vorba-ţi încurcă,
tremuri blând, ai vrea să mori

suflet trist, nebunul sorţii,
ai crezut în vânt şi ploi,

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legaţi vom fi şi dincolo de astre

Te-aş duce pe la babele din sat
Să te descânte de urât şi teamă,
De farmecele care eşti legat,
De dragostea şi vocea-mi ce te cheamă!

Să te descânte de deochi şi rău,
Ulciorul să îl spargă-n faţa uşii,
Să lege busuiocul de clănţău
Suflând în pulberea udă-a cenuşii.

Dar Nastasia a murit demult
Şi Stanca este oale şi ulcele
Şi nimeni nu mai crede-n acest cult,
Rămas-ai numai în mâinile mele.

Te-aş descânta şi te-aş lega mai strâns
Decât în prima zi a nunţii noastre,
Dar uite cât de mult anii ne-au nins,
Legaţi vom fi şi dincolo de astre.

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!