50 de umbre ale lui grey

Gânduri evlavioase

dorul meu zboară peste creste de munte
se înalţă spre stele în noaptea de opal
lumina iubirii să se-aşeze pe frunte
ca o călauză pentru drum principal.

strălucirea lunii intră prin perdele
joc de umbre ilustrează pe pereţi
scoate la suprafaţă visurile fidele
trăiri mirobolante ale acestei vieţi.

izvorul speranţelor scoate din adâncuri
formează cascade cu murmurul duios
se aventurează prin lumea cu riscuri
în stâncă sapă cu crezul cuvios.

plin de iubire sufletul trece piscuri
sub îndrumarea sfântă a lui Isus Cristos

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

printre lebede albe şi sub claruri de stele
eu aştept, nu mai vine, visul viselor mele
printre umbre de cetini, albăstrii-violete
numai lebede albe, parcă-s umbre de fete

catren de Iurie Osoianu (20 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorbona

Sorbona ascultă ultimul vis al lui Blok.
Imensitatea culege catrenul uitat de Ahmatova
Pe malul fără emigraţie al Senei.
Odinioară aici trecuse Alain Bosque
şi pe loc
Zâmbise virgulei vesele,
Ce vâslea prin înghesuiala acelor
Femei europene ale anilor ce se întorc
s-asculte la Sorbona
Ultimul vis al lui Blok.
Strofa zilei părăsise amurgul mişcărilor.
Ploile înflorise într-o firească întâmplare,
Fiecare vizuină din repaosul cântărilor
Ascultă ultimul vis al lui Blok, în care
Au existat răsfrângeri, spaţii şi unii oameni
Care aleargă şi azi
Ca vii prelungiri
Ale sufletului nostru, înserat...

Sorbona ascultă ultimul vis al lui Blok:

[...] Citeşte tot

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1 ianuarie 1981)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de umbre

sufletul meu
aşteaptă cuminte
pe fundul unui ocean de singurătate
să cadă steaua norocoasă
a inspiraţiei

în tot acest timp
asist la spectacolul
în care moartea
dăruieşte creatorului
o floare cu petale
de umbre

poezie de Ionuţ Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mă fascinează mâinile mele
mâinile care au mângâiat,
au alinat dureri,
şi au crescut vlăstare-copii.
Cu drag au muncit mâinile mele.
Privesc palma stângă,
cu atenţie o privesc,
de emisfera dreaptă este legată
şi seamănă
cu frunza de viţă-de-vie palmată.
Ca pe o hartă, în palmă,
sunt încrustate linii şi munţi:
linia vieţii, a inimii, a capului şi a norocului;
munţii lui Jupiter, Saturn, Marte, apoi
muntele lui Apollo, Mercur şi al Lunii...
Braţul meu cu palma-frunză
prins de-un arbore creşte-
arborele neamului,
iar dincolo de arbore
cresc rădăcini...

[...] Citeşte tot

poezie de Floarea Carbune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre animate

Cobor în game grele, nu mai ştiu să cânt
Şi nici măcar un zâmbet nu-mi mai amintesc.
Străbate anotimpuri gândul meu înfrânt
Şi-ntrebări născute de-atâta nefiresc.

Umbre animate în joc actoricesc,
Crispate, sub bagheta Unui-Nevăzut;
Luminei robi vom fi ce se aerisesc
Cu zboruri bănuite în necunoscut.

Nu peste mult purtând păcatul peste mări,
Cum păsările miresme de bucate,
Încremeniţi în viscole de abdicări,
Vom fi doar umbre cu ochii plini de moarte.

poezie de Stelian Platon (17 noiembrie 2012)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe metafizică

lui Nichifor Crainic

În porturi deschise spre taina marilor ape
am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri,
visând corăbii încărcate
de miracol străin.
Alături de lucrătorii încinşi în zale cănite
am ridicat poduri de oţel
peste râuri albe, peste zborul pasărei curate,
peste păduri adânci,
şi orice pod se arcuia
trecându-ne parcă pe un tărâm de legendă cu el.

Am zăbovit îndelung între stânci
lângă sfinţi bătrâni ca ghicitorile ţării,
şi-am aşteptat să se deschidă
o fereastră de scăpare
prin puternice spaţii de seară.
Cu toţi şi cu toate
m-am zvârcolit pe drumuri, pe ţărmuri,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undele ştime

(Lui Emil Botta)

Uitatul val
Mai bate încă în glastră
Plină de flori, triumfal
Se regenerează o sevă albastră.
Uitat întuneric
Încă mai spargi ale luminii vagi bolţi
Iarăşi deplin şi feeric
Ale lumii translucide imagini le clatini
Pline de sânge şi patimi.
Neuitat va rămâne
Numele tău, în locuri comune
Pre când se vor clătina
Ale undelor ştime.

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scheletice umbre

Umbre urbane coboară-n subsol
Într-un absurd decor,
Pe-un piedestal gol,
Totul într-un agresiv sonor.
Şi lacrimi curg din cerul pal,
Iar zarea, plină de siluiete agasante
Ce-şi cer dreptul la un ultim act regretabil
Aruncându-se-n păcate...
Şi totuşi, scheletice umbre trec
Prin bătaia injecţiilor dureroase
Şi nu se mai feresc,
De complita moarte, ce uşor soseşte....
Şi prin ceaţa nocturnă,
Mă înec în aldehidă formică
Şi plec ne-lăsând urmă,
Într-o manieră unică...

poezie de Mihaela Eva (15 august 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Implacabilul veac...

Iubite,
Va fugi veacul acesta implacabil cu noi,
Descumpănitor, îşi linge rănile lumeşti,
Plângând, ne înmormântăm sentimentele
Şi visele moarte în faşă, răstignite în doi,
Ni s-au amestecat sensurile vieţii datoare,
Ni s-au clătinat principiile, sensul lui doi
Câteva relicve de lumină ne-au recompus pe noi,
Doi nebuni frumoşi ademeniţi de lanţurile dragostei,
Cu partea ei de iluzie, de podoabă, de părelnic
Am reînvăţat zborul opintit, durerile aproapelui,
Cântecul cărnii jinduitoare, formele iubirii
Frăgezimea irişilor înnebuniţi de splendoare
Limba ta înflorită de cuvinte şerpuitoare
Crescându-ne aripile, ne lovise muţenia pe amândoi
Lucrurile din jurul nostru, iubite, cu noi umblau
Adâncurile invizibile ale sufletelor dănţuiau
Ochii tăi de înger-paznic mă adulmecau
Sporind mereu în stări de suflet schimbătoare
Şi veacul acesta fugea, fugea cu noi,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!