ştirea falsă

Convergenţă

Fie A(n) real, să zicem
dintr-un şir indian.
Mai luăm cu falsă sfială,
o A, reală
aleasă cu socoteală.
Considerăm apoi, un pitic
Epsilon zis,
suficient de mic.
Dacă A(n) minus A,
nu poate elonga
pe Epsilon-pitic,
zicem fără tocmeală
că este potriveală,
că A(n) tinde la A
deci, se pot cununa.

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterul: lui Andrei Păunescu, fiul poetului, care recurge la tot felul de tertipuri ca să nu împartă moştenirea cu sora lui, Andreea Păunescu (pamflet)

Iată,-acuma se vădeşte,
Că nu ai, că îţi lipseşte,
Şi ce falsă ţi-e frăţia,
Şi ce mare-i lăcomia.
Geaba ai averi, monşer,
Dacă n-ai şi caracter.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (22 aprilie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciună, blană luxoasă...

Minciună, blană luxoasă,
Prietena vinovaţilor, de orice rasă,
Sfideazi orice greşeală, orice pedeapsă,
Tupeistă, înfrunţi dreptatea,
Făcând-o să se umilească,
Ca sărăcimea, la curtea boierească,
Cum să scapi fără pedeapsă?

Minciună, blană luxoasă,
Zâmbăreaţă şi sfătoasă,
Dar în simţiri zdrenţuroasă,
Cu limba caldă şi mieroasă,
Vulpe de soi, arătoasă,
Alergi din casă în casă,
Prefăcută în un pui de rasă,
Să-ţi impui statutul tău
Înspre tot ce e mai rău,
Cum să scapi fără pedeapsă?

Minciună, esenţă crasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (5 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciună, blană luxoasă...

Minciună, blană luxoasă,
Prietena vinovaţilor, de orice rasă,
Sfidezi orice greşeală, orice pedeapsă,
Tupeistă, înfrunţi dreptatea,
Făcând-o să se umilească,
Ca sărăcimea, la curtea boierească,
Cum, să scapi fără pedeapsă?

Minciună, blană luxoasă,
Zâmbăreaţă şi sfătoasă,
Dar în simţiri zdrenţuroasă,
Cu limba caldă şi mieroasă,
Vulpe de soi, arătoasă,
Alergi din casă în casă,
Prefăcută în un pui de rasă,
Să-ţi impui statutul tău
Înspre tot ce e mai rău,
Cum să scapi fără pedeapsă?

Minciună, esenţă crasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (5 iulie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

ADN-ul iubirii

Iubirea e diamantul
cel mai de preţ
al sufletelor noastre rătăcite
pe un drum
fără început şi fără sfârşit...
un giuvaer de
sentimente puternice
neşlefuite de nici un maestru,
înfiripate fără ştirea
celor direct implicaţi,
ce schimbă-n tăcere
impresii şi gânduri
de nimeni rostite,
dar de toţi ştiute...
nisip mişcător
în clepsidra vieţii,
cu fiecare particulă
ce cade în neant,
formând spirala ADN –
moleculă a vieţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prolog

Cei de dincolo
au un sentiment acut
de inferioritate
faţă de cei de aici
şi din păcate aşa este
prea des izbucneşte ura în ei
faţă de tot ce-i aici
atunci inventează
insulte la grămadă
false şi strâmbe
în loc să caute căi de progres
de aceea sunt meniţi
să rămână în urmă
nu mai persistaţi
in răzbunare falsă
riscaţi să cădeţi în beznă

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falsă siguranţă

De ce există ferestre cu zăbrele?
Fracţionăm cerul
in libertăţi permise?
Întregul în categorii?
Găsim sens cuvintelor?

De ce există gratii?
Fizic efemer securizat...
Inevitabil amânat.
Deţinem cumva controlul?
Utopie!

De ce există garduri?
Protejăm ce-i înăuntru,
sau ce-i afară?
De cine?
Şi de ce anume?

Hai să renunţăm la ele:
garduri, gratii, zăbrele...

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A ieşit suflarea românească

A ieşit suflarea românească
Şi zile-ntregi a strigat în piaţă
Sătulă-n sărăcie să trăiască
Şi cu câte o falsă speranţă.

A ieşit să apere democraţia
S-a strâns pentru viitor
Fluturând cu toată mândria
Sfântul şi iubitul tricolor.

Uniţi... urmaşii bravilor soldaţi
Au ieşit în număr cât mai mare.
Sătuli să tot fie minţiţi şi furaţi
Au cerut dreptate, schimbare!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (5 februarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centura de castitate

De frica de singurătate,
Îţi râde-o lacrimă, femeie,
Şi,-n decolteul tău de zeie,
Doi sâni îţi râd a puritate...

C-o falsă, vai!, naivitate,
Scrutezi privirea mea mereie,
De frica de singurătate,
Mă-ncătuşezi în curcubeie!

Ai aripi verzi de zeitate,
Le simt polenul ce scânteie,
Şi-o mână fină îţi descheie
Centura mov de castitate...

De frica de singurătate!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronicarul de serviciu

cheamă-mă şi te alint
sunt cronicarul de serviciu,
laleaua care se oferă
brumei pentru sacrificiu

că ne frânge depărtarea
şi destinul e avar;
ne scrutează viitorul
un dispecer pe radar

inflaţia o ia înaintea
zorilor de pe Avrig
la brutarii unde merg
să-mi iau zilnic un covrig

cuvintele adesea mint
şi au o falsă strălucire
destinul - veşnic o capcană
cu multe încâlcite fire

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!