+wallace +stevens

Omul cu chitara albastră (extras I, VI)

I
Un om aplecat peste chitara lui,
Un meseriaş ca atâţia alţii. Ziua era verde.

Ei au spus: "N-ai chitară ca a noastră,
Nu cânţi faptele cum sunt".

Omul a răspuns, " Da, cu o chitară-albastră
Toate-s altfel când eu cânt."

I-au mai spus," Tu cântă, trebuie,
O melodie de dincolo de noi, dar, totuşi,

Care-arată lucrurile cum sunt ele-n viaţă noastră,
Hai, cântă, te rugăm, la chitara ta albastră."

VI

O melodie de dincolo de lumea noastră,
Dar în care să fim noi, neschimbaţi de chitara ta albastră;

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea de ordine la Key West

Ea era singurul făurar al lumii
În care cânta. Şi când ea, marea, cânta,
Oricare i-ar fi fost sinele, devenea însăşi esenţa
Cântecului, pentru că ea era creatorul.

poezie de Wallace Stevens din Idei pentru ordine, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idea de ordine la Key West

Cântecul ei trecea dincolo de geniul mării.
Apa niciodată nu a luat forma minţii sau a vocii,
Aşa cum o face corpul, corpul în materialitatea lui, fluturând
Din mânecile goale; şi totuşi mimica mişcării ei
Producea un strigăt constant, era cauza unui strigăt constant,
Care nu era al nostru, deşi noi îl recunoşteam,
Neomenesc, un strigăt al oceanului cel veritabil.

Marea nu era o mască. În nici un sens.
Cântecul şi apa nu se contopeau într-un singur sunet,
Chiar dacă ceea ce ea cânta, era doar ceea ce auzise,
De vreme ce ceea ce cânta era murmurat cuvânt cu cuvânt.
Se prea poate ca în toate frazele să se fi învolburat
Zgomotul apei măcinând pietrişul şi suspinul vântului –
Dar noi pe ea o auzeam, şi nu marea.

Pentru ca ea era făurarul cântecului pe care îl cânta.
Mereu cu capul acoperit, gesticulând tragic, marea
Era doar locul pe unde îşi purta ea paşii pentru a cânta.
Ce spirit este acesta? ne întrebam, fiindcă eram conştienţi

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul se uită la lume la fel cum un bărbat priveşte o femeie.

citat din Wallace Stevens
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O bătrână creştină foarte elevată

Poezia este suprema ficţiune, madam.
Foloseşti legea morala şi faci din ea o biserică,
Iar din biserică înalţi un paradis plin de nelinişti.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul luat la Palaz of Hoon

Nu se-întâmplă doar fiindcă-am filtrat în violet
Ziua de ieri prin ceea ce tu ai numit
Un aer nespus de singuratic: eu n-am fost mai puţin.

Ce fel de parfumuri mi-au dezmierdat părul?
Ce-a fost cu-acele imnuri care mi-au răsunat lângă ureche?
Ce mare şi-a împins prin mine talazurile până aici?

Parfumul cel scump a fost eliberat de mintea mea
Şi urechile mele au iscat imnurile care s-au auzit.
Eu însumi am fost compasul magnetic al acelei mări:

Eu eram lumea prin care am trecut, iar ceea ce am văzut
Sau auzit, sau am simţit, a venit numai din lăuntru-mi ;

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te poţi baza pe propria judecată atunci când imaginaţia iţi e afectată.

citat din Wallace Stevens
Adăugat de Cristiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să numeşti un obiect înseamnă să pierzi trei pătrimi din plăcerea de a citi un poem, care constă într-un joc de ghicit din aproape în aproape; ideal e să sugerezi.

citat din Wallace Stevens
Adăugat de Cristiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura umană este ca apa: ia forma recipientului.

citat din Wallace Stevens
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de vară este asemeni perfecţiunii unui gând.

citat din Wallace Stevens
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!