+rabindranath +tagore

VI

Pasărea domesticită sta în colivia ei - iar pasărea liberă în pădure.
Întâmplarea le întâlni când vremea apropierii lor se născu.
Pasărea sălbatică strigă: "O! Draga mea prietenă - hai să zburăm prin largul pădurii".
Pasărea din colivie şoptea: "Vin-o aici, aici amândouă trăi-vom în astă colivie".
"Oare între zăbrele - putea-voi să-mi întind larg, larg, aripile mele?" - spunea pasărea liberă.
"Vai! - n-aş şti în ce loc să-mi fac cuib sub întinsul acestei bolte înstelate" - spunea pasărea întemniţată.

Draga mea - vino să cântăm - cântarea pădurilor.
Apropie-te de mine şi te voi învăţa vorbirea celor ştiutori.
Pasărea pădurilor răspunde: "Nu - niciodată cântecele nu se pot învăţa".
Pasărea din colivie spune: "Vai! deloc nu cunosc încă al pădurii cânt".

Sunt dornice de atâta dragoste - dar niciodată în zborul lor nu-şi vor putea atinge aripile.
Printre zăbrele se privesc şi dorinţa de a se pătrunde le e zadarnică.
Îşi flutură aripile şi neîncetat îşi cântă: "Vino lângă mine, dragostea mea!".

Cea cu aripile libere strigă: "Nu - nu pot - mi-e teamă de porţile zăvorâte ale coliviei tale".
Cea întemniţată rostea: "Vai! cât de vlăguite şi pline de moarte-mi sunt aripile!".

poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Silvian Lorin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-ai rânduit printre învinşi.
Simt că nu-mi este dat nici sa înving
şi nici să ies din luptă.
Mă voi cufunda în abis, ca să-i ating limitele.
Am să joc jocul înfrângerii mele.
Voi pune în joc tot ceea ce am
şi, când voi fi pierdut totul, voi juca şi fiinţa mea însăşi.
Şi poate că atunci voi fi recucerit totul
datorită totalei mele despuieri.

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul ce-i împodobit...

copilul ce-i împodobit
în scumpe haine princiare
şi poartă lanţuri de giuvaericale
pe după gât
îşi pierde plăcerea jocului;
veşmintele-l stânjenesc la fiecare pas.
de teamă că se zgârie
sau îşi păstrează mâinile în colb
deoparte stă de lume
de spaimă nici nu se clinteşte.
- Mamă, oare-i prieşte
această închisoare de scumpeturi
dacă-l îndepartează de ţărâna sănătoasă
dacă e jefuit de dreptul de-a pătrunde
în marele bazar al vieţii-obişnuite, omeneşti?

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi este ţie hărăzit!

nu-ţi este ţie hărăzit
să faci bobocul verde să-nflorească.
oricât l-ai scutura şi l-ai lovi
nu-i în puterile tale
să-l faci să dea petale.
atingerea-ţi murdară-l pângări.
îi smulgi petalele, şi i le spulberi
fărâme le striveşti în pulberi.
ah! nu-ţi este ţie hărăzit
să faci bobocul verde să-nflorească
cel care poate să-l deschidă
o face-atât de simplu!
i-aruncă o privire pe sub gene
şi mustul vieţii se porneşte-n vene.
la suflul ăsta floarea-şi scoate
aripile la vânt, vâslind din toate.
culori s-aprind ca dorul inimii curate
şi o mireasă îşi destaină
dulcea-i taină.
cel care poate să-l deschidă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucării

Copile, cât de fericit eşti tu, când pe ţărână
o dimineaţă-ntreagă mi te joci c-o frântă
ramură în mână.
Zâmbesc privind la jocul tău cu mica, frântă
ramură în mână.
Sunt prins de treburile mele
şi ore-ntregi socot la cifre grele.
Poate că-mi vei zvârli câte-o privire
şi-un gând citit pe faţă:
"ce joc neghiob să-ţi prăpădeşti cu el o dimineaţă".
Copile, am dat uitării arta de a mă pierde-n gol
cu beţe şi cu turte de nămol.
Eu caut scumpe jucării topind
un bulgăr de-aur şi argint.
Cu orice-ţi cade-n mâini, pe-ne-alesele
îţi făureşti atâtea jocuri vesele.
Îmi irosesc şi timpul şi puterea
cu lucuri ce nicicând n-am sa le-ating.
În şubreda mea luntre mă tot zbat pe loc
râvnind să trec Marea Dorinţei

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Acolo unde mintea nu e încolţită de frică şi poţi să-ţi ţii capul sus,
Acolo unde cunoaşterea e liberă pentru toţi,
Acolo unde lumea n-a fost fragmentată de pereţii înguşti ai caselor,
Acolo unde cuvintele vin din profunzimea adevărului,
Acolo unde străduinţa neobosită îşi întinde braţele spre perfecţiune,
Acolo unde izvorul clar al raţiunii nu şi-a pierdut calea în nisipul mohorât al deşertului obişnuinţelor moarte,
Acolo unde mintea e condusă înainte de ea însăşi în tot mai larga gândire şi acţiune,
Acolo în Raiul libertăţii, o, Tată, acolo să se trezească ţara mea!

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă doreşti aceasta, fie!

Dacă doreşti aceasta, fie
mi-oi întrerupe cântecul.
Dacă îţi face inima să bată
mi-oi ascunde ochii de faţa ta.
Dacă deodată-n umblet te împiedic
păşi-voi mai alături, pe-altă cale.
Dacă te stânjenesc la împletirea florilor
voi da ocol grădinii tale.
Dacă-ţi fac apa jucăuşă şi sălbatică
n-o să-mi mai apropii barca de malul tău.

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

II

Când îmi porunceşti să cânt, îmi pare că mi se frânge inima de mândrie; privesc chipul tău şi lacrimile mă podidesc.
Tot ceea ce în viaţă este colţuros ori fals, se topeşte într-o dulce armonie, iar iubirea mea îşi desfăşoară aripi asemeni unei păsări ameţite de bucurie în zborul său deasupra mării.
Ştiu că mi-e primit cântecul. Ştiu că numai ca un izvoditor de vers vin dinaintea ta.
Cu marginea aripei larg desfăşurate, a cântului meu, ţi-ating piciorul pe care altcum nicicând nu l-aş putea atinge.
Beat de bucuria cântecului, uit de mine însumi şi te numesc prieten, pe tine care eşti stăpânul meu.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Gitanjali (1912), traducere de George Popa
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, da, te ştiu eu

Ceea ce-mi dărui cu mâinile-ţi primesc
Nimic mai mult, iubito, nu-ţi cerşesc!
Da, da, te ştiu eu, cerşetor umil ce-mi eşti,
Tot cerul inimii tu mi-l cerşeşti!

Dacă-mi vei da o floare rătăcită, una,
În inimă o voi păstra pe totdeauna!
Dar dacă spini cu ea ţi-oi da?
Voi sângera şi voi răbda!
Da, da, te ştiu eu, cerşetor umil ce-mi eşti,
Tot cerul inimii tu mi-l cerşeşti!

O dată, doar o dată ochii iubitori
Să-i nalţi în ochii mei, să mă-nfiori,
Şi viaţa mi s-ar face dulce foarte
Şi dincolo de moarte!
Dar dacă ghimpi vor creşte din priviri prelungi?
Îi voi susţine, pieptul să-mi străpungi!
Da, da, te ştiu eu cerşetor umil ce-mi eşti,
Tot cerul inimii tu mi-l cerşeşti!

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

XII

Dacă din dorinţa de a face ceva, vrei să umpli ulciorul tău, vino – vino la lacul meu.
Apa va cuprinde cu putere picioarele tale şi-ţi va susura taina ei.
Umbra ploii ce vine, se-ntinde peste dune, nori negri întunecoşi se odihnesc pe coroana albastră a arborilor, întocmai ca smocul de păr, pe sprâncenele tale.
Cunosc prea bine mersul paşilor tăi.
Sunetul lor face să zvâcnească neîncetat inima mea.

De trebuie să umpli ulciorul tău, vino – vino la lacul meu.
Dacă trântită în voie – vrei să laşi să lunece pe-ntinsul apei ulciorul tau – vino, vino la lacul meu.
Iarba câmpiei e înverzită şi în depărtare florile sălbatice se ridică cu miile.
Gândurile tale – vor părăsi adăpostul ochilor tăi – ca şi păsările cuibul lor.
Vălul tău se va nărui la picioarele fiinţei tale.
De n-ai nimic de făcut – vino – vino la lacul meu.

Dacă cu ochii plini de somn – vrei să te cufunzi în apă limpede, vino – vino la lacul meu.
Lasă-ţi pe mal mantia ta albastră, căci o apă mai albastră te va învălui.
Valurile s-or înmuia să-ţi mângâie gâtul tău catifelat şi să-ţi şoptească mii de taine.
De vrei să te cufunzi în el, vino – vino la lacul meu.

Dacă nebună, alergi spre viaţa morţii – vino – vino la lacul meu.
E rece şi nemăsurat de adânc.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Silvian Lorin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!