+mi-as +fi +dorit

Primăvară brutală

Ne escortează vântul prin foburguri,
Spre primăvara de la cap de drum,
Dar nu fereşte nimeni acei muguri
Când izbucnesc prin temeri şi prin scrum.

Mi-aş fi dorit să mă primeşti întreagă,
Să nu mă-mparţi în noapte şi în zi,
Iubirea când pe ea însăşi se neagă,
Prin ce va mai putea atunci răzbi?

Fuior de ceaţă şi de îndoială
Trimite păsările înapoi,
Cum primăvara jalnică, brutală,
Ne-mpinge-n deznădejdile din noi.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre cum să lipeşti un ceainic

am învăţat dintr-un proverb japonez
la ei cuvintele au acelaşi spaţiu
cum în eter
tu şi eu suntem simple forme de efemer
mi-aş fi dorit să încăpem în acelaşi pătrat
apoi să construim un cub
să facem feţe-feţe
într-o rostogolire câştigătoare
până la ultima sorbitură de ceai
strângem cioburi
şi-n visurile lor ne mai aruncăm câteodată
privirea
doi maci răsar sub unghii
elixir
cu siguranţă ne vom întâlni dincolo
imaterial

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumin paralele

trăim în lumi paralele
-crezi că există?
-eu da
la vedere pe stradă
în vorbe, în fapte
în versurile scrise
trecem unul
pe lângă celălalt

încerc o evadare
din lumea mea
-prea târziu
şopteşte gândul
ai pierdut mult
a recupera, imposibil
nu mai ai timp

-Regret...
mi-aş fi dorit
să trăiesc în lumea ta

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt a ta

Nu sunt a ta, nu m-am pierdut în tine
Nu m-am pierdut, deşi mi-aş fi dorit
Cum candela-n amiază nu se mai vede bine
Şi cum un fulg de nea în mare s-a topit.

Tu mă iubeşti şi-aş şti să te dezmierd
Că ai o fire bună, iubitoare
Dar eu sunt eu şi vreau ca să mă pierd
Ca o lumină ce se pierde-n soare.

Hai, nu mai sta, scufundă-mă-n iubire
Să nu mai văd, să n-aud un cuvânt
Furtuna dragostei să bată făr' oprire
Să fiu o lumânare prinsă-n vânt.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-aş fi dorit să mă aducă barza

dealtfel mult timp am crezut asta cu sfinţenie
faptul că veneam de undeva din cer
dintr-o lume atât de albastră
dintr-o lume atât de lipsită de margini
mă făcea să mă simt special
dar apoi am auzit că barza asta îi aduce pe toţi
şi nu-i decât mesager cu picioare subţiri
apoi ca mai toţi copiii am aflat adevărul
într-o zi tristă sub un cer parcă întors pe dos
de atunci număr berzele primăvara
din doi în doi mai tot timpul

chiar dacă mi-aş fi dorit să fiu puiul cerului
singurul bărzoi adevărat mi-a fost ceauşescu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Finalul toamnei

Era dimineaţă întreaga zi
Îmi imaginam ce spune poetul
Într-o limbă pe care mi-aş fi dorit s-o cunosc mult mai bine
Dar înaintea mea nu era mai nimic
Privind albul aşternut afară de pe geam

Cerul întunecat ne apăsa
Spre finalul frunzelor libere în adieri răcoroase
Acum prinse în gheaţă
Totul luneca spre alb, îngheţ şi întuneric
O dimineaţă ce aşteptam să se transforme în lumină
Dar rămâneam prinsă în starea de somnolenţă

O pătură albă şi rece
S-a întins peste acoperişurile zărite pe geam
Moment în care timpul îngheaţă
Şi trăirile mele pentru o vreme
Nu se mai aud decât ţipetele pescăruşilor
Şi ei au părăsit marea
La care nimeni acum nu mai visează

poezie de Ana Drobot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei mai crude

Cu sânii tari ca de fecioară
Ce nu suportă sutien,
Aşa te-am cunoscut în vară,
Călătorind cu-acelaşi tren.

Am bănuit de-atunci la tine
Comori ascunse 'ntr-un castel,
Descoperite-apoi de mine
Mult mai târziu, la Mir-hotel.

Şi mi-ai intrat în sânge toată
Şi te-am dorit ca un nebun...
Ca să te am măcar o dată...
Ce altceva mai pot să-ţi spun?

Te-am dezbrăcat cu mâna tremurândă
Şi te-am muşcat de sânul parfumat
Şi mi-am lipit gura flămândă
De pântecul micuţ şi cald.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursita

Stau visurile toate pe brâu de neuitare
în magica poveste lipsită de sfârşit,
lăsată într-o seară sub umbrele amare
venite fără veste dintr-un apus rănit.

Rămas în aşteptare, pe creasta retezată,
apusul adormise pe margine de dâmb,
sub vrăjile venite din grota blestemată
călare pe rafale stârnite-n fagul strâmb.

Se zice în poveste că-n grota părăsită
şi-ar fi avut sălaşul un duh rătăcitor
ce-şi căuta perechea, o vajnică ursită
plecată dintre duhuri pe-o aripă de dor.

Pe calea fără nume, ajunsă pe-nserate
la casa văruită dintr-un cătun sărman,
lăsa pe prispa casei mesaj de sănătate
şi sfântă fericire, pe tainic talisman.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursita

Stau visurile toate pe brâu de neuitare
în magica poveste lipsită de sfârşit,
lăsată într-o seară sub umbrele amare
venite fără veste dintr-un apus rănit.

Rămas în aşteptare, pe creasta retezată,
apusul adormise pe margine de dâmb,
sub vrăjile venite din grota blestemată
călare pe rafale stârnite-n fagul strâmb.

Se zice în poveste că-n grota părăsită
şi-ar fi avut sălaşul un duh rătăcitor
ce-şi căuta perechea, o vajnică ursită
plecată dintre duhuri pe-o aripă de dor.

Pe calea fără nume, ajunsă pe-nserate
la casa văruită dintr-un cătun sărman,
lăsa pe prispa casei mesaj de sănătate
şi sfântă fericire, pe tainic talisman.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corealitate

Am crezut că sufletul este o confluenţă de intimităţi
Ce-şi călăuzeşte lirismul dragostei către complinire.
Pentru noi, împreună a devenit un azil de singurătăţi
În care comunicarea frumoasă lipseşte cu desăvârşire.

Mi-aş fi dorit să fii asemenea mie, măcar un zăstimp,
Un suflet pereche, cu aceleaşi gânduri şi preferinţe,
Un refugiu universal dincolo de spaţiu şi timp...
În pacea sufletelor noastre, să milosârdim oricâte suferinţe.

Sufletul tău veşnic reneagă. Devenite tiradă
Vorbele-ţi nu mai au ecou în sufletul meu;
Îl hăituieşti de parca-i fi o pasăre de pradă.
Să te descopăr demon, mi-a fost cel mai greu!

Viaţa noastră a devenit o dureroasă corealitate;
Când îţi spun că mi-ai rănit sufletul, nu mă crezi,
Dar să ştii că şi invizibilul este acea realitate
Pe care nu eşti în stare s-o-nţelegi şi s-o vezi.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!