+la +....la +butuc

Tu, Soartă!

De ochiului ai dat, de izvor, o lacrimă-atât de flămândă,
Tu, Soartă, şi gura i-o lasă, prin murmurul lin să te plângă
Şi cât neastâmpăr de zbor ai pus în aripa mea stângă,
Un cer îmi apleacă uşor, să-ncapă-alinarea-ţi pe tângă,

Iar boţul de sare amară, lins hulpav de limba mea lungă
Din lipsă-a cuvântului-miere, ce-ntârzia să mi-o ungă,
Ţi-l iert, că l-ai pus, greu butuc, la piciorul meu drept,
Să-nvăţ, cum s-aleargă pe funia vieţii la modul direct.

În clipa de-avânt, la maxim, de linişte, dă difuzoare,
Urechii tocirea ascute-o, să guste-armonii răpitoare,
Deşteptă-mi în ochi, de vultur, privire iscoditoare,
Să-nveţe discret, din fulger desculţ, alergarea pe foaie.

Din ştreangul tăcerii, ce-şi creşte pe gâtu-mi un cleşte,
Deznoadă-i betonul ce-apasă cuvântul, când înfloreşte,
Căci nu pot să tac şi urlu ca lupul flămând, ce sperie Luna,
Când ea mă inspiră şi veche, şi nouă, şi-albastră, nebuna...

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţile unui băiat cuminte

Tocmai eu puteam să nu fiu adolescent imposibil?
Am dat cu jula, şi-am fumat, am spart vase de sânge
cu lopeţile de la bărci eşuate
Am făcut caterincă de ţipetele fufelor din Floreasca
Eu am pus capcane la pisicile de casă, capcane abile
la stihuri şi vrajă,
Am avut tupeul să nu mă plictisesc niciodată
de telenovela celor 'jdemii de trăiri

Pe baba la care stăteam cu chirie nu eu am trimis-o la azil,
În lift, nu eu am scrijelit măscările acelea cu "Steaua"
Aş fi putut să am un cont baban în bancă. Aş fi putut
avea un mic palat
Cu dispreţ am adunat piramide de bancnote
doar în dreptul notelor de plată,
Mi-am tatuat corpul cu gâfâieli, alinturi, pornografii
Prăvălie din negură şi nebulozităţi din cine ştie ce adânc...

Am fost un copil-problemă
Falangele mi le-am plimbat între satâr şi butuc,

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Traian T. Coşovei
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără resentimente doar scârbă şi întuneric

nu-i aşa
că ţi se face milă de ea
cum stă în ploaie
cu prezoanele
atârnând ruginite
cu janta strâmbă
lovită de gard
zici că e o gură ştirbă pocită
pneurile îi erau prea bătrâne
şi sfărâmicioase
plină de fisuri
de bube urâte
de negi albicioşi
de crevase
de întuneric

nimeni nu mai ştie de câte ori
a fost recondiţionată
vopsită roz
sau chiar nichelată

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpea si strugurii

O vulpe chocheta hoinarind se pomeni,
Lihnita de foame, drept in fata unei vii.
Chiorchinii plini de boabe rosi, coapte si zamoase,
Distinsa vulpe-n mintea ei deja ii savurase.

Dar din pacate laba-i nefiind prea lunga,
Oricat s-a straduit la struguri nu putu s-ajunga,
Caci pe butuc chiorchinii erau mult prea sus, se pare,
Deci ea s-alese doar cu.... pofta de mancare.

- De cand ma stiu n-am mai vazut (vorbi ea tantosa si resemnata)
struguri atat de rai si... n-as vrea nici sa-i gust... pe bune... niciodata!
Nu voi face eu nicicand o asa mare greseala,
Sa-mi strepezesc eu dintii cu asemenea acreala!

fabulă de Marius Alexandru, după Jean de la Fontaine (15 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!