+esti +frumoasa

Rafe: Eşti atât de frumoasă, că doare.
Evelyn: Nasul te doare.
Rafe: Cred că inima mă doare.

replici din Pearl Harbor
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marcus Aurelius: Să ne prefacem că tu eşti o fiică iubitoare, iar eu sunt un tată bun.
Lucilla: O poveste frumoasă, nu-i aşa?

replici din filmul artistic Gladiatorul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albă ca Zăpada: Îmi pare rău, dar pentru mine asta nu funcţionează.
Frumoasa din Pădurea Adormită: Nici atitudinea ta nu e prea de folos, Zăpadă.
Albă ca Zăpada: Eşti doar invidioasă pentru că eu am fost votată cea mai frumoasă din ţinut.
Rapunzel: Te referi la alegerile alea "aranjate"?
Albă ca Zăpada: Tocmai tu vorbeşti. "Rapunzel, Rapunzel, despleteşte-ţi extensiile aurii."

replici din filmul artistic Shrek al Treilea
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Garfield: O, Frumoasa din Pădurea Adormită, trezirea. Gata, nu mă mai visa, pentru că acum sunt aici. Acum doar trezeşte-te. Ai de lucru. Nu eşti doar stăpână mea, eşti şi îngijitoarea mea. Acum fii...
Jon Arbuckle: Nu acum, Garfield. (Îl ia în braţe pe Garfield.)
Garfield (se îneacă): Ia–au-au-în regulă. Fără dulcegării. Uşurel. (Scapă.) Încerci să mă strângi în braţe, ha? Încerci să te sustragi de la atribuţiile tale? Ei bine, nu se va întâmpla asta! Nu merge cu mine. Vezi tu, eu fac tot ce trebuie să fac. O ghiluea rapidă! (Sare de pe TV şi îl loveşte pe Jon în stomac.) Neaţa!
Jon Atbuckle: Garfield!

replici din filmul artistic Garfield
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

King Henry VIII: Domnule Wyatt
Thomas Wyatt: Majestatea Voastră.
King Henry VIII: Am auzit că eşti poet.
Thomas Wyatt: Scriu poezii, Măria Ta, nu ştiu cum să fiu "poet".
King Henry VIII: Am citit câteva. Îmi plac.
Thomas Wyatt: Majestate, nu ştiu ce să spun.
King Henry VIII (îi şopteşte la ureche): Ai fost îndrăgostit de Anne Boleyn?
Thomas Wyatt: Eu...
King Henry VIII: Cardinalul Wolsey mi-a spus că aţi fost logodiţi.
Thomas Wyatt: Nu, nu e adevărat.
King Henry VIII: Ai iubit-o?
Thomas Wyatt: Lady Anne a atât de frumoasă încât e de datoria oricărui bărbat să o iubească. Desigur că am iubit-o, dar de la distanţă. Am o nevastă.

replici din filmul serial Dinastia Tudorilor
Adăugat de Conescu Raluca, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey (către tatăl său beat şi leşinat): Presupun că ăsta este un moment bun pentru a avea acea discuţie tată/fiu. (Imitându-şi tatăl.) Deci, cum merge şcoala, Pacey? (El însuşi.) Păi, tată, merge chiar bine. Chiar mă schimb. Se pare că sunt destul de deştept. Chiar aş putea avea potenţial de facultate. (Ca tatăl său.) Bravo, Pacey, am ştiut mereu că o să te dovedeşti a fi inteligent. Cum se poartă fetele cu tine? (El însuşi.) Am cunoscut o femeie. (Ca tatăl său.) E drăguţă? (El însuşi.) Drăguţă? Andie e frumoasă. E inteligentă, e amuzantă. Îţi spun eu, tată, fata asta este cu adevărat specială. Din nu ştiu ce motiv, pare să creadă că şi eu sunt special. Tu de ce nu poţi vedea asta? Ah? De ce nu mă vezi? Când ai renunţat la mine, când aveam cinci ani? Sau zece, sau doisprezece? Am 16 ani, tată! Şi sunt aici şi nu sunt perfect, dar mă străduiesc atât de mult pentru tine! (Începe să plângă.) Eu doar...(Suspină.) Şi e datoria ta! Este datoria ta să mă iubeşti, indiferent de cine sunt sau o să fiu în viitor! Pentru că eşti tatăl meu. (Suspină.) Eşti tatăl meu. (Suspină din nou.) Ar trebui să mă iubeşti, nemernicule! Nu pot face asta singur.

replică din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dawson (în scrisoarea lui pentru Gretchen): Dragă Gretchen, mi-a plăcut să vobesc cu tine astăzi în camera ta. Încearcă să nu ai emoţii în legătură cu începerea liceului. Ştiu că o să întâlneşti oameni care să te înţeleagă. E ceva ce nu am apucat să-ţi spun. Este cineva cu adevărat special în viaţa mea la care mă gândesc mereu. Nu seamănă cu nicio fată pe care am întâlnit-o până acum. Este inteligentă şi amuzantă şi frumoasă şi simplul fapt că face parte din viaţa mea mă nelinişteşte şi nu mă lasă să dorm noaptea. Şi când mă gândesc la o persoană căreia aş putea să-i vorbesc despre asta, care va înţelege, singura care îmi vine în minte eşti tu. Şi asta e o problemă pentru că tu eşti cea pentru care nutresc aceste sentimente. Mă gândesc mereu la tine, la orice lucru mărunt pe care îl faci. Abtibildul cu Elvis Costello de pe caietul tău cu spirală, modul în care ţi-a crescut bretonul timp de şase luni până când luni ai reuşit să-l prinzi pe tot în coadă. Astăzi, când mi-ai spus să rămân şi să vorbim după ce a plecat Pacey, mi-a trecut prin cap că e posibil ca şi tu să te gândeşti la mine. Dacă aş încerca să spun asta altcuiva, ar spune că nu va exista niciodată un noi, că vieţile noastre sunt mult prea diferite, că nu vom fi niciodată potriviţi unul pentru celălalt. Dar noi ne înţelegem unul pe altul şi ne pasă şi cred că aşa va fi şi peste ani. Cel mai bun prieten al tău pentru totdeauna, Dawson.

replică din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: Ce încerci să demonstrezi?
Dawson: Vreau doar să o ajut pe Joey.
Pacey: Doar să o ajuţi pe Joey. Uite ce e, omule, de ce nu mă baţi? Pe bune acum, loveşte-mă, termină odată cu tot, o să economiseşti timp şi o să ne scutească de atâta bătaie de cap. Nu i-ar implica pe prietenii noştri.
Dawson: Sau familiile.
Pacey: Chiar crezi că, dacă te complaci în iluzia asta gen James Dean o ajută pe Grease Lightning, o să demonstrezi că eşti o persoană mai bună decât mine?
Dawson: Nu trebuie să demonstrez asta. Ai făcut-o tu când te-ai decis să mi-o iei pe Joey.
Pacey: Pentru ultima dată, Dawson, am greşit. Credeam că dintre toţi oamenii tu o să înţelegi cel mai bine de ce m-am îndrăgostit de Joey Potter.
Dawson (râde nepoliticos): Chiar crezi că relaţia ta cu Joey este adevărată?
Pacey: Dacă o fac, motivul este că suntem nişte persoane care pot decide singure.
Dawson: Chiar crezi că un cuplu confuz de câteva săptămâni înseamnă ceva în comparaţie cu prietenia noastră de o viaţă?
Pacey: Şi tu chiar crezi că o să poţi să ţii lângă tine o femeie atât de frumoasă doar cu un ultimatum egoist?
Dawson: Răspunde-mi, Pacey! Chiar crezi că poţi concura cu povestea noastră de o viaţă?
Pacey: Şi ce poveste! 15 ani de uitat la filme în camera ta urmaţi de un an şi jumătate de prefăcut că sunteţi maturi ca să clacaţi la primul semn de criză. Asta e povestea voastră? Haide, omule! Şi o numeşti pe femeia asta sufletul tău pereche?
Dawson: Da, aşa fac şi tu ştiai asta şi mi-ai luat-o oricum.
Pacey: Imediat după ce tu ai respins-o.
Dawson: Ah, deci era vulnerabilă. Perfect pentru tine pentru că eşti interesat doar de fetele pe care le poţi salva sau cu care te poţi culca, nu-i aşa, Pace?

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilsa: Rick, trebuie să vorbim.
Rick (beat): Aha. Am păstrat prima sticlă, ca s-o beau cu tine. (Îi dă un pahar.)
Ilsa: Nu. Nu, Rick, nu în seara asta.
Rick: Mai ales în seara asta.
Ilsa: Te rog... (Rick toarnă în pahar.)
Rick: De ce-ai venit tocmai în Casablanca? Există şi alte locuri.
Ilsa: N-aş fi venit dacă aş fi ştiut că eşti aici. Crede-mă, Rick, ăsta-i adevărul, nu am ştiut...
Rick: E ciudat cum vocea ta nu s-a schimbat. Încă o aud în urechi: "Dragul meu Richard, voi merge oriunde cu tine. Ne vom urca într-un tren şi nu ne vom mai opri..."
Ilsa: Rick, nu! Ştiu cum te simţi.
Rick (zeflemitor): Ştii cum mă simt. Câte zile am fost împreună, iubito?
Ilsa (e pe punctul de a plânge): Nu le-am numărat.
Rick: Eu, da. Am numărat fiecare zi. Cel mai bine mi-o amintesc pe ultima. Finalul furtunos. Un tip stând pe peron, în ploaie, cu o privire comică pe chip pentru că inima tocmai i-a fost scoasă din piept.
Ilsa: Pot să-ţi spun o poveste, Rick?
Rick: Are un final furtunos?
Ilsa: Nu-i cunosc finalul încă.
Rick: Bine, continuă. Spune-mi povestea. Poate va apărea şi finalul pe parcurs.
Ilsa: Este vorba despre o fată care tocmai a ajuns în Paris din oraşul ei natal, Oslo. Ea a întâlnit, în casa unor prieteni, un bărbat despre care i se povestise mereu. Un bărbat curajos şi deosebit. El i-a arătat fetei o lume frumoasă, plină de ştiinţă, de diferite gândiri şi idealuri. Tot ce ştia şi devenise i se datora lui. Ea nutrea pentru el sentimente de admiraţie şi veneraţie... sentimente pe care le credea a fi iubire.
Rick (cu amărăciune): Da, frumos. Am auzit odată o poveste. De fapt, am auzit multe poveşti la vremea mea. Se împleteau cu sunetul unui pian ce cânta jos, în salon. Începeau mereu cu: "Domnule, când eram copil, am întâlnit un bărbat." (Râde.) Ei bine, cred că niciuna din poveştile noastre nu este foarte amuzantă. Spune-mi, pentru cine m-ai părăsit? Pentru Laszlo, sau sau au existat alţii în afară de el? Sau nu eşti genul care spune? (Ilsa se retrage încet, plângând. Rick îşi lasă chipul în mâini, trist, ştiind că a spus cele mai nepotrivite lucruri.)

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Dacă tot ai venit cu noi până aici, hai şi până-n oraşul artificial. Nu mai e mult de mers.
Lucian: Frumoasă încercare, blondo, dar să ştii că nu merge! Nu ţine figura. Nu mă las păcălit, deci, n-am să-ţi cad în capcană.
Maria: Ar trebui, totuşi; colegii noştri vor şi ei să te vadă. Dă-le prilejul ăsta; după trei luni de absenţă, merită măcar atât. Nu zic să te întorci acum printre noi, dar...
Lucian: Blondo, nu insista!
Maria: Uau... Te-ai schimbat, Luci... Eşti altfel.
Lucian: În ce sens?
Maria: Nu ştiu, dar felul în care m-ai privit acum... M-am simţit foarte ciudat; de parcă mi-ar fi îngheţat brusc toate simţurile. Nu erai aşa înainte...
Lucian: Serios?! Scuze, nu intenţionam să... De fapt, nici nu ştiu ce vreau să spun.
Maria: Zău, Luci, de ce eşti aşa?
Lucian: Eu, blondo? Cum anume?!
Maria: Aşa cum eşti acum... Rece, dur, arogant, ursuz, morocănos, mofturos, încăpăţânat, mândru, orgolios... Nu ştiu, te comporţi prosteşte, copilăreşte, nicidecum ca un om matur cu pretenţiile tale. Nu te ridici la standardul tău, la statutul tău.
Lucian: Eu, blondo?! Ţi se pare ţie numai...
Maria: Nu mi se pare deloc. Eşti, dar ce să mai, te las aşa, cu încăpăţânarea ta cu tot; văd că nu am cu cine discuta. Eşti foarte căpos, ca un catâr, ţi-am mai spus parcă, însă te las în pace, n-am ce-ţi face.
Maria: Nu sunt eu nici chiar aşa, blonduţo.
Maria: Asta vom vedea.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!