Toate rezultatele despre +cuvinte +nerostite, pagina 3
* * *
Ca umbrele-n lumină
ne stingem rătăciți;
Ca umbrele în noapte
ne rătăcim de noi;
Printre cuvinte spuse
și gânduri nerostite
negându-ne puterea
tot mergem înapoi...
Ne strecurăm prin timp
fugind de realitate;
O loterie-i viața
și-o pierdem inutil.
Strigăm că vrem dreptate,
dar știm că nu se poate
și ardem resemnați
al zilelor fitil...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre realitate
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre dreptate
- poezii despre cuvinte
Am adunat toți anii
Am adunat toți anii ce-au trecut
În calendare vechi și fără timp,
Tristeți și bucurii am petrecut,
Iubind iubirea-n orice anotimp.
Am adunat toți macii înfloriți,
Cu fir de iarbă verde i-am legat,
Să-i dăruiesc celor nefericiți
În noul an, c-un zâmbet nepătat.
Am adunat ninsorile târzii
Și pozele găsite prin album,
Speranțele, tăceri în poezii,
Cuvinte nerostite pân'acum.
poezie de Olga Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre poezie
- poezii despre ninsoare
- poezii despre nefericire
- poezii despre fotografie
Frânturi de cuvinte
Vântul plutește
peste zăpezi
fulgi magici
coboară din cer
ochii iernii plini de mister
flori de gheață
țesute din dor
la templul iubirii
ne desparte o privire
de timp
din căutările noastre
frânturi de cuvinte
nerostite
uitate de vreme.
Sufletul hoinar
prin anotimpuri
ascunde durerea
în lacrimi de lumină
amintiri pierdute
în ceasul etern
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre uitare, poezii despre suflet, poezii despre ochi, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cuvinte nerostite
În seara aceea păreai oarecum altul, aveai chipul tăcut, ochii mai triști ca altă dată. Îti simțeam sufletul greu și nu știam cum să-ți spun "sunt aici!"
Simțeam că mă privești, dar știam că nu mă vezi cu adevărat.
Aș fi vrut să mă cuibăresc în sufletul tău, sau mai bine să fi făcut schimb de suflete, să ne cunoaștem pe de rost.
Nu mai vreau să mă îmbrățișezi fără să mă iubești.
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre seară, poezii despre schimbare sau poezii despre cunoaștere
Frânturi de cuvinte
Vântul plutește
peste zăpezi
fulgi magici
coboară din cer
ochii iernii plini de mister
flori de gheață
țesute din dor
la templul iubirii
ne desparte o privire
de timp
din căutările noastre
frânturi de cuvinte
nerostite
uitate de vreme.
Sufletul hoinar
prin anotimpuri
ascunde durerea
în lacrimi de lumină
amintiri pierdute
în ceasul etern
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemarea iubirii
te caut în gânduri răvășite
printre ceaceafuri frământate
pierdut în plecări temerare
rătăcit în cuvinte nerostite
scriu ieri și azi
un vers doar ție
te aștept în amurg
pierdut în clipa cea dintâi
pe buze aduc aroma pură a unui vis
ce lungă e cărarea către tine
nu-ți cer decât să fiu al tău
o noapte sau o veșnicie
apoi, fie ce o să fie
dau de pereți cu toate
iubindu-te cu patimă în noapte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre trecut sau poezii despre prezent
Vorbe întunecate
Cuvinte nerostite,
Cuvinte scrise-n piatră,
Vorbe de insultă,
Suflete, ascultă:
-Vino pe cărare,
La o poartă mare,
În maini cu o floare,
Mie să te-nchini.
Poarta dintre lumi,
Pe Pământ creată
Poarta ce desparte,
Lumina de noapte.
Zarul... Zarul ce-l arunc,
În foc ca pe-un prunc,
Suflete ajung,
Târziu să îl scape.
[...] Citește tot
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zaruri, poezii despre foc sau poezii despre flori
Aveam atât de multe șoapte prinse cu migală în suspinul zărilor întunecate și câteodată sărutam norii, care-ți conturau chipul frumos pe o mare nesfârșită de alb. Cuvinte nerostite picurau într-o privire străină. Când mi-era dor, mă opream preț de o clipă sau două, să culeg amintiri din suflet și așteptam în tăcere să te apropii. Erau amintiri frumoase, contopite în povestea vremii, ca un mănunchi de spice de grâu. Voiam sa fim NOI, până la ultima suflare a sfârșitului.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frumusețe, citate despre întuneric, citate despre tăcere, citate despre suflet, citate despre sfârșit, citate despre nori, citate despre dor, citate despre cuvinte sau citate despre cereale
Cuvinte nerostite
percepțiile din unghiurile verzi
revin ca niște flash-uri
rupând o parte din mine.
o încăpățânare se construiește
printre bucăți de ruine
ce ard în fiecare por,
din ploaia de frunze căzută în vene.
ochii părăsiți nu împiedică durerea
și nici umbrele dansând pe pereți.
spațiul continuă să respire în tăcere
neconstruind nicio ușă.
cuvintele mele rămân cu mine,
nerostite,
în labirintul acesta cu pereții atârnați în cui
și ferestre interzise.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare, poezii despre ploaie, poezii despre interdicții, poezii despre frunze sau poezii despre durere
Vântul
Mor culorile frunzelor,
vântul scutură copacii.
-Nu-l face să tacă!
El soarbe albastru,
e viu, e-n transă și aleargă.
Zarea și-a pus o mantie, în valuri albe,
iar ochiul mi-e înecat în vânt.
Ziua privește stângace
în luciul oglinzii mincinoase.
Timpul îmi expiră încet și sigur,
în concentrice sculptate în nisipuri.
Au rămas cuvinte nerostite,
pe masa palidă și goală,
sugrumate de dezordinea gândirii.
Marginea literelor își păstrează întunericul,
tăcerile se sfâșie în riduri,
în oraș e lumină și vânt.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stângaci, poezii despre sculptură, poezii despre oraș sau poezii despre nisip