zâna buna

Eu sunt Zâna Bună (Mariei la primul ei carnaval)

Eu sunt Zâna Bună,
Port pe cap cunună,
Pot să schimb în bine,
De vreau, pe oricine.

Pe-un copil fricos
Îl fac curajos,
Pe o rândunea
O transform în stea.

Dintr-un băţ banal
Fac un papagal,
Să vină pe-un cal
Chiar la Carnaval!...

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza (iunie 2013)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stresul Iernii

Zâna iarnă e stresată,
Nu mai vine ca o dată,
Veselă şi cumpătată,
De zăpadă încărcată,
Se lasă mult aşteptată
De copiii ce-o adoră
Şi să vină o imploră.
Şi Moş Crăciun e supărat,
De când vine pe uscat,
Fiindcă este învăţat
Să vină cu săniuţă,
Nu cu cai şi cu căruţă,
Când este prea încărcat
Cu cadouri pentru brad.
Zâna iarnă tulburată,
Ori lasă zăpada toată,
Ori, o amână pe-altă dată
Şi aşa cum am mai spus,
Zâna iarnă e stresată
Fiindcă-i foarte poluată,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (16 decembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna din vis

Orhidee cu argint...
Părul tău a-mpodobit!
Imi apari pe inserat
La o margine de sat.

Si pe zi ce trece-n timp
Tot mai mult vreau să te-alint
Să-ti văd ochii, mâna-n scris
Imi esti zână, imi esti vis.

Pică zorii in fereastră
Marea cerului albastră
Sub privirea fermecată...
Zâna mea, frumoasă fată!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea-soarelui

Buna dimineaţa, Soare
spuse floarea!
Şi el îi dărui petale noi din raze
şi cu un nume nou o înălţă.
Buna dimineaţa, floarea-soarelui
spun copiii!
Şi fiinţa ei îşi pleacă privirea
din cerul pământesc
desenând umbre razelor împărăteşti.
Fericiţi, fii Terrei
mângâie încă astrul iradiind în floare.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, iarba, tot ai mama?

Tu, iarba, tot ai mama?
De ai, de buna seama:
Atunci cand inverzesti,
De ea iti amintesti.

Tu, floare, tot ai mama?
De ai, de buna seama:
Atunci cand infloresti,
De ea iti amintesti.

Tu, steaua, tot ai mama?
De ai, de buna seama:
Atunci cand te ivesti,
De ea iti amintesti.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ZÂNA APELOR

De ce mi-e zâna apelor aproape,
Acum când anii vin ca norii-n turmă
Şi vor lumina vieţii s-o îngroape
Şi să îmi lase anii fără urmă?

Refuz clepsidra care-n Cer grăbeşte,
În timpul meu nu-i loc de asfinţire,
Mai sunt copacul care înfrunzeşte,
Mai sunt ecoul florii în rodire;

Cu păru-i blond, o zână-n cer de ape
Îmi udă versul scris cu-o amintire,
De-aceea zorii vor să-mi fie-aproape
Când înflori-va noua mea iubire;

De ce mi-e zâna apelor în minte,
Când nu mai pot un înger să mă ştiu?
S-a dus demult copilul cel cuminte
Iar eu cu noua zână-aş vrea să fiu...

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte buna

cand ti-e dor de... noaptea buna
sa iti teasa fir de luna,
cand ti-e dor sa se atinga
geana-n geana, si sa-ti ninga
iar cu stele,
recunoaste
doar Mos Ene mai cunoaste
zbor de fluturi printre vise,
peste neguri necuprinse
si atunci cuminte-alene
dimineata iti apare
blanda, calda, ca un soare...

poezie de Corina Berthier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buna seara,tu seara

Bună seara, tu seară, tu clepsidră-lumină,
Ochii paşnici de vară,
Mă coboară-n spirală de verb, sub cortină.

Piesa de noapte;
Prinţese minute, purtând trene-şoapte,
Nisipul – e greu.
Cohorte de îngeri, ducând trupul tău.

Vasali ai iubirii, în duh antagonic tresar
Străjuind noetica punte, de voi trece…
E seară de dar.
Buna seară, tu seară, clepsidră de har,
Urma ta e şi-n mine, dacă pleci, să vii iar.

poezie de Mihaela Vlasin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna? E toată numai fuste.

aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce se cununară fiii împăratului cu logodnicele ce-şi aleseseră fiecare, se prinseră în horă şi jucară, ca la nunta unui împărat. Ceilalţi jucau, nu jucau, dară zâna când juca, părea că n-atinge pământul. Lumea privea şi i se umplea inima de mândrie, căci fiul cel mic al împăratului lor adusese o aşa zână să o domnească. Oamenii se luau la prinsoare că nici în cer nu se găsea o mai mare frumuseţe ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. Între acestea veni seara, şi se puse o masă d-alea împărăteştile. Împrejurul mesei împărăteşti, o mulţime de alte mese erau puse pentru boierime, pentru negustorime şi pentru prostime. Se puseră la masă. Nurorile cele mari ale împăratului ţineau ochii ţintă la zâna să vază ce face ea ca să facă şi ele, după povaţa soţilor lor. Zâna, din fiecare fel de bucate ce se aducea la masă, lua câte niţele şi băga în sân. Asemenea făcură şi cumnatele ei. Mâncară şi se veseliră cât le ceru inima. Când se sculară de la masă, zâna se duse la împăratul socru, îi sărută mâna, îi mulţumi, şi, scoţând din sân, de unde băgase bucatele, un mănunchi de flori bine-mirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiască.

Petre Ispirescu în Broasca ţestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!