vointa

Supravieţuind acestei "epoci măreţe", este greu să te împaci cu faptul că aparţii speciei acesteia smintite şi degenerate, care se făleşte cu voinţa sa liberă. Cât mi-aş dori să existe undeva o insulă pentru cei înţelepţi şi cu voinţă bună! Într-un asemenea loc chiar şi eu aş fi un patriot înfocat!

citat celebru din Albert Einstein (decembrie 1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elementul intelectual se epuizează, voinţa este neobosită. După o îndelungată muncă intelectuală, oboseala creierului este evidentă aşa cum obosesc braţele după o muncă fizică grea. A acumula cunoştinţe presupune efort... Voinţa este propria noastră existenţă.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa este tocmai voinţa de putere. "Exploatarea" aparţine nu unei societăţi corupte sau imperfecte şi primitive: ea aparţine esenţei vieţii, ca funcţie organică fundamentală, ea este o consecinţă a voinţei de putere propriu-zise, cea care e însăşi voinţa de a trăi.

definiţie celebră de Friedrich Nietzsche în Dincolo de bine şi de rău
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice lucru al naturii acţionează după legi. Numai o fiinţă raţională are facultatea de a acţiona conform reprezentării legilor, conform principiilor, adică, numai ea are voinţă. Cum pentru derivarea acţiunilor din legi se cere raţiune, voinţa nu este altceva decât raţiune practică.

Immanuel Kant în Întemeierea metafizicii moravurilor, Trecerea de la filosofia morală populară la metafizica moravurilor (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinţa nu poate fi numită cauză liberă, ci numai necesară. Voinţa nu este decât un anumit mod al gândirii, fiecare voliţiune nu poate să existe, nici să fie determinată la acţiune, decât dacă este determinată de o altă cauză, şi aceasta iarăşi de către alta, şi aşa la infinit. Deci, în orice chip ar fi concepută voinţa cere o cauză de către care să fie determinată să existe şi să acţioneze, şi de aceea ea nu poate fi numită cauză liberă, ci numai necesară sau constrânsă.

citat clasic din Descartes
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul reprezintă voinţa clasei dominante ridicată la rangul de lege. Dreptul comunist reprezintă voinţa maselor ridicată la rangul de lege.

citat clasic din Karl Marx
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decât să acţionezi asupra intelectului prin raţionamente, mai bine acţionezi motivând voinţa adversarului şi a auditoriului, care, dacă este în comunitate de interese cu adversarul, va îmbrăţişa de îndată opinia ta, fie ea şi culeasă din ospiciu: căci, cel mai adesea, o uncie de voinţă atârnă mai greu la cântar decât un chintal de chibzuire şi de convingere.

Arthur Schopenhauer în Arta de a avea întotdeauna dreptate, Stratagema XXXV (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul vieţii în general nu-l ştie nimeni. Fiecare individ are libertatea, fiindu-i fără voinţa sa dată viaţa, să se ancoreze şi să se descurce cu ea, în condiţiile date ale apariţiei sale. Cu ce sa născut şi cu ceea ce ia fost dat, poate să-şi propună un scop în viaţă, întodeauna în condiţii de inegalitate cu ceilaţi. Voinţa însă poate stabili echilibrul.

Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta presupune un suflet dezvoltat complet ca inteligenţă, voinţă şi afectivitate. Presupune o luptă continuă între aceste însuşiri şi mediul înconjurător, pe altă parte, conflict, de pildă, între inteligenţă şi afectivitate, între pasiune şi voinţă; conflict între ceea ce făureşte inteligenţa ca himeră şi ceea ce oferă realitatea.

citat celebru din Camil Petrescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stareţul este acela care găzduieşte în sufletul său şi îmbrăţişează cu voinţa sa propriul tău suflet şi voinţa ta. Din clipa când şi-a ales un stareţ, omul renunţă la propria sa voinţă, încredinţându-i-o lui cu cea mai deplină supunere şi cu o totală uitare de sine. Acela care îşi pecetluieşte astfel soarta acceptă de bunăvoie această încercare, această austeră ucenicie, în speranţa că la capătul unor îndelungi străduinţe va ajunge să se învingă pe sine şi să se domine atât de perfect, încât după o viaţă întreagă de ascultare să poata dobândi, în sfârşit, deplina libertate, descătuşându-se de propriul său eu, ca nu cumva să împărtăşească soarta celor care-şi încheie viaţa fără a fi reuşit să se regăsească pe sine.

citat celebru din romanul Fraţii Karamazov de Dostoievski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!