virgil carianopol

Desfrunzire

Vezi,
Cu mâinile-astea, care leagăna doruri,
Am strâns zilele şi nopţile
Pentru tine.

Îţi aminteşti?
Cu mâinile astea, de-atâtea ori,
Am petrecut triunghiuri de cocori.

poezie de Virginia Carianopol din Tapiserii cu lună (1977)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa mării

Cum seamăn eu cu tine, mare,
La fel, mereu neliniştit,
Închis din patru părţi de timpul,
Din care nu e de ieşit.

Mă zbat adânc, fără cruţare,
Mă trag în mine, mă-nvrăjbesc,
Dar oricât aş lovi de tare
Degeaba ţărmii mi-i lovesc.

E-o luptă fără-asemănare,
Sunt malurile prea de fier.
Nici eu nu-s mulţumit, ca tine,
Doar cu bucata mea de cer.

Izbesc mereu, mereu mai aprig
Şi fără să îngenunchez,
Dar nu pot, nu, ieşi din vremea
În care-ncep să-nnegurez.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Virgil Carianopol din Inedite (1978)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranii

Îi văd, sunt tot aşa, cu cojoacele rupte,
Cu piepturile şi cu feţele supte,
Le sunt mâinile tot aşa aspre şi dure,
Privirile, tot oţel din tăiş de secure.
Cu ochii adânci şi lucioşi ca nişte băncuţe,
Aduc la oraş dimineţele în căruţe.
Beau ţuică prin cârciumi şi vorbesc tare,
Socotesc banii pe degete şi hambare,
Li se umezesc ochii şi ascultă duşi
Când îşi taie ţiganul sufletul în arcuş.

Îi simt după mirosul cojoacelor ude;
Dar sufletul lor chinuit nu m-aude.
Mă uit în ochii lor trişti şi adânci,
La mâinile lor care pot să sfărâme stânci,
Şi-mi vine să le strig, să-i trag de mintean:
Băă, sunt şi eu tot ca voi, tot ţăran!
Dar glasul meu se topeşte, e de ceară...
Seara ţăranii pleacă, cu oraşul suit în cară.
Îi petrec până la margine, până în ţigănie,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Virgil Carianopol din Carte pentru domniţe (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

Învăţătoarea mea din clasa-ntâia
De mult de-aici din lume a plecat,
S-a dus să-nveţe-n lumea cealaltă
Copii ajunşi la vârsta de-nvăţat.

Era o fetişcană numai soare
Venea la şcoală tot în pas zorit,
Iar în recreaţii sta întotdeauna
Cu fel de fel de cărţi la tăinuit.

S-a-mbolnăvit odată într-o toamnă
Şi-ntregul an s-a chinuit în pat.
Într-un târziu ne-a spus domnul director
Să n-o mai aşteptăm, că s-a mutat.

Tu, timp, n-o mai lăsa acum furtunii,
N-o mai lăsa prin vânturi şi prin ploi.
Destul s-a chinuit săraca
Până s-ajungă de la ea la noi.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Virgil Carianopol
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echinox II

Am coborât pentu ultima oară
Visele despletite din înalt.

De-acum
Le voi lăsa să zboare singure,
Sau, poate, vor rămâne ele singure neclintite,
Ca pădurile ce veghează
Asfinţitul soarelui.

Doar rădăcinile lor vor coborî în mine,
Povestind despre frunze şi păsări.

poezie de Virginia Carianopol din Tapiserii cu lună (1977)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

La căluşei

Se învârteau agale căluşeii
Şi muzica din urmă-i îndemna,
Iar între toţi copiii — mititeii
Şi-un bătrânel pe-un cal se învârtea.

Râdeau de el, de jocul lui copiii,
Cum sta plecat pe calul lui de lemn,
Iar cei mai mari, dând aripi bucurii,
De jos, mereu îi tot zvârleau îndemn:

- Hiii moşule, hai, taicule, zoreşte,
Dă pinteni zdraveni calului spre rai!
Şi la un loc cu ei, copilăreşte,
Râdeau şi prunci cu părul de mălai.

Dar el, tăcut, privea pierdut, cu mâna
Ţinând în frâu, căluţul fără duh,
Căluţul orb, ce alerga într-una
Strâns de vergele zdravene-n văzduh.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Virgil Carianopol din Cântece de amurg (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

România nu are nevoie de genii, ci de caractere!

citat celebru din Virgil Ierunca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strategul este un jucător de şah, aruncat în viaţă.

citat din Virgil Profeanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele pătrunde în noi ca seva în copaci primăvara.

citat din Virgil Ludu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o ignoranţă sacră, care este lăudabilă, şi o cunoaştere condamnabilă.

Constantin Virgil Gheorghiu în Ispita libertăţii. Memorii, II (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!