Poezii despre violenta, pagina 2
Gânduri ca monedă de schimb
... gânduri posibile și imposibile
de pe poziția îndepărtată a somnului
trag din propria-ți rană
cuvintele
semnul recunoașterii
în echilibrul de piatră
cu toate plecările
ca monedă de schimb
gânduri posibile și imposibile
mai mult scâncet
mai mult violentă
muțenie...
poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre violență
- poezii despre somn
- poezii despre schimbare
- poezii despre posibilitate
- poezii despre numismatică
- poezii despre imposibilitate
- poezii despre gânduri
- poezii despre cuvinte
- poezii despre bani
Visul
american s-a spulberat în fumul
gărzii naționale și-n gloanțele
poliției aban
donate străzii nervoase
risipă de violență și rasism
au îmbrâncit democrația în orașe
visul tăiat în clișee hollywoodiene
cu morți adevărați ne
fardați de echipele de filmare
a ziariștilor țintă piept
s-a creionat vocea durerii
bande huliganice fac dez
ordinea în noul vis american
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre țări
- poezii despre voce
- poezii despre polițiști
- poezii despre oraș
- poezii despre moarte
- poezii despre jurnalism
- poezii despre fum
Troc perdant
a dispărut curajul
în pervers,
de când nu se mai cere!
... înnămoliți în sputa oratorilor,
pierduți în axioma egoismului...
si cum violența trebuie consumată,
ne năpustim bărbăția asexuată
bătându-ne slăbiciunile
-promotori ai ororilor,
cum sălbăticiunile
militarismului-
în frica lipsei de curaj,
ce-aveam odată apanaj!
... nimic nu se pierde...
în Univers
... doar planeta verde.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre curaj, poezii despre verde, poezii despre planete, poezii despre frică sau poezii despre bărbați
Aparență
Gândul, în eternul depărtării
Clipește zilnic, trist, doar în priviri
Și nu-mi permite să te dau uitării,
Icoană transformată-n amintiri.
Ai fost un vis, dar astăzi aparență,
Un trecător ce-mi naște iar fiori,
Ce mă inundă-n gând cu violență
Sau mă înalță-n vise către nori.
Ești tot ce am pe lume mai aproape...
A reușit în fine, Dumnezeu,
Frumusețea ta să o îngroape
În adâncul sufletului meu.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre religie sau poezii despre prezent
Furtună neobișnuită
în seara în care s-a prăpădit minunea
de nu mai credeam în venirea ei
afară era furtună dezlănțuită
schimbare de obiceiuri și așteptări
într-o dezamăgitoare violență tăioasă
îmi verificam posibilitățile de scăpare
supus nemaivăzutelor desfășurări dușmane
să mi se distrugă totul
fără nicio încercare de intervenție
ci doar ascuns
ca cel urmărit de un prădător de moarte
natural neinvestit de nimeni
ci de oameni în general
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară
Dosarele X
Ura generează clar
ostilitate și violență
după meteahnă străveche
transmisă consecvent
de multe generații
se amplifică pe traseu
mai rău decât coronavirus
exegeți dau iama în cronici
căutând indicii
fără nici o perdea
prizonieri unor interpretări impuse
etalează interpelări
inspirate din date existențiale
sentimente ce ricoșează din tâlcuiri
cu doză de subiectivism
în speță după culoare politică.
normă obligatorie
impusă de propriul partid.
poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre politică sau poezii despre partide
Nopți și zile violente
nopțile mele sunt cu femei de ploaie
cu femei de vânt și chiar cu fulgere
fără nimic normal
zilele la fel
nu mai recunosc timpul răzbunător
setos de distrugeri
s-a instalat în viața noastră pe nepregătite
și nu pleacă cu una cu două
rupe cu violență
ucide fără să vrea oameni
lumea se teme
nici nu știe ce să facă
așteaptă și chiar plânge
se crede nevinovată
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre noapte, poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre plâns, poezii despre ploaie sau poezii despre nevinovăție
Invenții neinventate
Ar trebui inventat un aspirator de rele;
Din când în când, am face curat
Și viața noastră ar deveni imaculată.
O mașină de spălat păcate
Ar fi foarte necesară;
Multe coștiințe ar deveni impecabile.
Un "Vanish" pentru violență, răutate, ipocrizie,
Dacă am avea, lumea ar fi mai bună!
Oamenii nu se concentrează
Și inventează lucruri inutile,
Ca: arme, bombe, otrăvuri,
În loc să inventeze leacuri
Pentru bătrânețe și moarte!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inventatori, poezii despre răutate, poezii despre fățărnicie, poezii despre devenire, poezii despre curățenie sau poezii despre bătrânețe
Ecaterina Teodoroiu
Eroina de la Jiu,
Care a luptat în Marele Război,
A condus spre glorie
Trupele de soldați români,
Elogiind numele fratelui pierdut pe front...
Românca noastră neînfricată
Ingrijea răniții, ca asistentă,
Neputând trece cu vederea
Actele de violență ale cruntului război...
Temerară, a reușit
Emoțiile să-și înăbușe,
Oltencuța noastră
Devenind pe dată
O infanteristă vitează.
Războiul însă a răpus-o,
O eroină-ntre eroi;
Iubită pe vecie,
Un nume de neuitat.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre România, poezii despre iubire, poezii despre infanterie, poezii despre eroism, poezii despre asistente medicale, poezii despre armată sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Gânduri
gânduri mutilate se-nvârt rotund
cioplindu-ne starea de lumină,
deznădejdea oprește timpul în loc,
de pe marginea lui bucuriile cad,
speranța e plecată în larg,
visurile sunt amorțite.
o zbatere violentă a săgetat spațiul,
nevăzutul atacă și altarul,
se numără morții,
zilele ne sunt furate,
aerul frământă vești triste
un peisaj cu umbre ne acoperă treptat,
schimbând mersul vieții.
planeta devine o schiță făcută de un robot,
pe care încă merg oameni.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp sau poezii despre roboți