vigoare

Un om ciudat

Vrea să fie auzit
De persoana din faţa lui

Nu acordă a doua şansă
Nici unui prieten de-al lui

Îi dă un motiv să trăiască fiinţei iubite
El dăruieşte energie, viaţă

Nu sacrifică nimic
Pentru a fi fericit

De-a pururi în căutare de ceva
Călător care nu oboseşte niciodată
Nerăbdător, plin de vigoare, extraordinar
Fiul lui Adam
Iubire nepotrivită.

poezie de Biba Ismail
Adăugat de Marinela Barabula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vigoare

Cu vârful spânzurat de nori
Înfruntând nori de furtună
Privind galeş nopţile cu lună
Din inimă-i se nasc vâltori.

În noapte tulnicul voios răsună
Săpând în inimă adânci fiori
În sat şi fete şi feciori
Sunt cuprinşi de voie bună

Rămânând în mijlocul naturii
Un enorm terestru uriaş
Îl atacă valurile furtunii,
Dar el nu se retrage laş
Şi din adâncurile Genunii
El o întâmpină trufaş.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eros

În strânsa ta îmbrăţişare
Şi în superba dăruire
În ochii tăi plini de mirare
Şi în a braţelor strivire...

În geamătul de fericire
Şi în extazul ce urmează
În stropul dulce de iubire
Eros e zeul ce veghează....

Căuşul palmelor cuprinde
Zvâcnirea sânului zglobiu
În aerul ce se încinge,
În trupul tău, eu am sa viu.

Eu, mijlocul am să-ţi cuprind
Şi în a braţelor vigoare
Plăcerea ta o să o simt
Şi blânda ta înfiorare...

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Sitaru din Efemeride
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dalb astru meu...

Luna....
Mereu face pe nebuna
Cum c-ar fi doar ea străbuna,
Dar am prins-o cu minciuna
Că-naintea ei e una
La care mă-nclin într-una,
Ea transformă-n zori furtuna
Umple-a nopţilor lacuna
Şi-este-a vieţii-n veci cununa!...
Soare...
Ţie-ţi spun, şi fac prinsoare
Nu gândeai la-asemănare,
De la bulb pân'la ninsoare
Te iubesc la drumul mare...
Fac spre univers scrisoare
Să te ţină în vigoare
Pe boltă, nemuritoare,
Inimă aprinzătoare!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (2 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea-i mult prea curioasă

De când stau la fereastra prin care se vede în mine
toată lumea-i mult prea curioasă,
îşi satisface plăcerea de a ieşi în afară
fiecare din corpul său necunoscut
şi poate într-o anumită măsură bolnav.

E greu să-ţi recunoşti singur ignoranţa,
dar prin învăţare laşi să pătrundă lumina
în conştiinţă, gânduri,
limbă şi cuvintele tale
ce dau vigoare trupului şi sufletului
prin apropiere de semeni
şi bunăvoinţă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă numită destin

Şi iar intră iarna-n vigoare,
O lege cu cvorum divin,
Se-aşterne pe jos o splendoare
De cioburi de stele carmin.

Pe cerul turcoaz mai apare
Un soare-mbrăcat în satin
Cu pletele roz tot mai rare.
Şi nas purpuriu de la vin.

Pun caii de foc la caleaşcă,
Cu ochii sclipind argintiu;
Iubito, mai pune o ceaşcă
De vise, cu tine, târziu!

Speranţa mai poate să crească
În iarna numită destin,
Iubirea e mană cerească
În trupuri cu suflet rubin.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem emotiv

Indus de patetism bonom
Pentru semeni pentru om
În limbaj proverbial
Proeminent sentimental
Compus cu patos şi rigoare
Scris din suflet cu vigoare
Ascendent pe evolventă
În formă intransigentă
Ca să stârnească furori
Prin panoplia de valori
În definitiv endemic
Prezentabil academic
Din iubire de frumos
Pentru artă cu folos
Înălţător ca şi menire
Total sublim în devenire
Un iureş de previziuni
Miracole şi cu minuni
În ordine şi cu respect
În varianta la obiect

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (30 ianuarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamnă

Florile-soarelui pe gard lucesc,
Şi liniştiţi bolnavii stau în soare.
Pe-ogor femeile cântând trudesc,
Bat clopotele mănăstirii cu vigoare.

Păsările-ţi povestesc legende,
Bat clopotele mănăstirii şi belşuguri.
Din curte o vioară lin transcende.
Azi storc ei maroniul vin din struguri.

S-arată omul bucuros şi plin de sine
Azi storc ei maroniul vin din struguri.
Deschise larg sunt morgile puţine
Şi văruite sunt de soare cu belşuguri.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculă

Arde ziua peste poate
Aerul ca un cazan de smoală
Că şi umbra se răscoală
Cât mai poate să înoate

Nicăieri o boabă de răcoare
Sugestia n-ajută la nimic
Se depune zaţul în ibric
Lâncezeala taie din vigoare

Bâzâie ţânţari în jurul feţei
Nici un vânt prin ramuri nu adie
Lumea întreagă pare adormită. Şi e
vai de cei ce ies la secerişuri, bieţii!

Ei strâng recolta ţării în hambare
Nişte eroi! Dar nu-şi dau seama
Iar la împărţire vor primi doar zeama
Din partea domnilor cu stare

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele două surori

Destrăbălarea este cu Moartea soră bună,
Darnice în săruturi şi pline de vigoare,
În zdrenţe îmbrăcate, oribile fecioare,
Al naşterilor ţipăt ele nu ştiu cum sună.

Poetului sinistru, duşman cu căsnicia,
Al iadului curtean, gheenei favorit,
Din gropi şi lupanare lui i s-a năzărit
Un pat ce remuşcării nu i-a primit solia.

Iar racla şi alcovul în blasfemii bogate,
Ne dăruie pe rând, ca două fete bune,
Plăceri îngozitoare şi desfătări păgâne.

Când vrei Destrăbălare cu braţe necurate
Să mă îngropi; şi Moarte, tu când o s-altoieşti
Chiparosul tău negru pe mirţii ei funeşti?

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!