versuri despre agronom

Altă doină

Nu mai pot scrie versuri, nu mai vreau să scriu versuri.
Ce e cu maimuţăreala asta continuă?

Odioşii cititori te aşteaptă ca la fiecare pagină
să fii cel puţin genial (pentru ei) să îi scoţi
din mocirla cotidianului, să-i ridici în sfere înalte
"ia să vedem ce mai zice scriitoraşul acesta"
după ce îţi ia cartea în mână, cântărind-o din ochi.

În timp ce ei îşi odihnesc mădularele
după o noapte de dragoste tu alergi după rime
ca un disperat, scormonind prin amintirile lor,
dar bocceaua ta cu cântece nu-i satisface nici cât
un orgasm mai prelungit, uneori.

Nu mai pot scrie versuri, nu mai vreau să scriu versuri.
Ce e cu îngereala asta continuă?

poezie de Nicolae Sava din Insolenţa nopţilor
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

„Nu mai pot scrie versuri, nu mai vreau sa scriu versuri.”Ma bucura hotararea Dvs! Va recomand sa scrieti PROZA, poate, [...] | Citeşte tot comentariul

Un agronom se creşte între ogoare, un pădurar în vederea pădurii, un chimist între retorte, un avocat la procese. Numai un suveran se creşte smulgându-l din mijlocul societăţii pe care e chemat a o stăpâni şi făcând din el, prin multă îngrijire, orbul care nu vede, surdul care n-aude, ologul care nu se mişcă. Se pare că aşa se capătă mila lui Dumnezeu, ca să nu mai semene cu ceilalţi oameni.

aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorii când se întorceau la ei acasă spuneau ce-au văzut şi învăţaţii scriau sumedenie de cărţi despre palatul şi grădina împăratului Chinei, dar nu uitau nici de privighetoare, ba chiar o puneau mai presus de orice altceva, iar cei care erau şi poeţi slăveau în versuri privighetoarea din pădurea de la marginea mării.

Hans Christian Andersen în Privighetoarea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să am întotdeauna...

Vreau să am întotdeauna
conştiinţa de acuma.
Nimănui să nu fac rău.
Să păstrez cugetul meu.
Cât trăiesc în astă lume
să port cu cinste un nume.
Tuturor să dau lumină
din a cărţilor grădină.
Să le spun doar adevărul
despre ce zideşte cerul.
Despre pământ despre om,
despre izvor, despre pom.
Pământul, omul şi pomul,
toate-s create de Domnul.

poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decât

Decât să tac
Mai bine fac
Şi să scriu
Până târziu
Decât să stau
Le zic pe şleau
Şi le compun
În grai străbun
Decât să renunţ
Mai bine pronunţ
Cu noi accente
În straie decente
Versuri utile
Scrise pe file
Versuri zglobii
Pentru cei vii

poezie de David Boia (19 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte versuri

Câte versuri de amor
Eu am scris pătruns de dor
N-aş vrea-n lume ca să zboare —
Lumea-i prea nesimţitoare.
Aş vrea, una să le ştie,
Numai una, dragă mie
Şi când singuri noi vom sta
Să le cânte draga mea
S-ascult glasul ce iubesc
Ş-ascultând să o privesc.

poezie celebră de Iacob Negruzzi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri în limba română

Ştiu, m-a trimis Dumnezeu
Dintr-un izvor de lumină
Pe Terra să sorb graiul Său
Limba Lui dulce, română

Ca mai apoi revenit
Iar în esenţa divină
Din când în când să-i recit
Versuri în limba română...

poezie de Iurie Osoianu (31 august 2017, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E cert, orice am gândi şi cu oricâtă amărăciune despre cer şi pământ, despre condiţia umană, despre clipă şi fatum, inima cu bătăile ei aplaudă existenţa.

aforism celebru de Lucian Blaga din Aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre trei lucruri nu te grăbi să vorbeşti: despre Dumnezeu, până ce nu-ţi întăreşti credinţa în El; despre păcatul altuia, până ce nu-l cunoşti pe al tău; şi despre ziua de mâine, până ce nu se luminează de ziuă.

citat clasic din Sfântul Nicolae Velimirovici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filosofie, psihologie, fizică, studii despre stil, versuri, teatru Papură-Vodă, Microcosm... Aşa de tare m-a emoţionat, aşa de cumplit m-a speriat imensa bogăţie de material de preţ pierdut, aşa de tare m-a obosit efortul, că am venit acasă bolnavă, cu corpul prins de dureri rele, cu fălcile încleştate.

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!