urna

Stranii doruri

stranii doruri dorm în suflet
ca-ntr-o urnă funerară,
şi le ţin aşa pitite
până pe la primăvară.

atunci dorurile mele,
cer veşmânt spre alte zări
şi le dau drumul să zboare
pe tăcutele cărări.

ca şi paseri călătoare
ele zboară spre apus,
printre razele de soare
unde mândra mi s-a dus.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (24 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare

Cu toate că i-am spus că nu vreau
Mi-a dat noaptea-n somn să beau
Întuneric, şi am băut urna întreagă.
Ce-o fi să fie, să se aleagă.
Puteam să ştiu că-n zeama ei suavă
Albastra alburie era otravă?
M-am îmbătat? Am murit?
Lăsaţi-mă să dorm... M-am copilărit...
Cine mai bate, nu sunt acasă,
Cine întreabă, lasă...
Cui mai pot să-i ies în drum
Cu sufletul meu de acum?

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă stingi în ochii tăi

Mă stingi în ochii tăi
bulgăr de iubire
rostogolit sub paşii
pe care au nins
cuvintele ce nu s-au spus

te rostogoleai
lacrimă albastră
sub pleoape te cuibăreai
în ochii mei ca într-o ciutură
sorbeam şi mă îmbătam
până dimineaţa

simt cum mă stingi în ochii tăi
chiar dacă lumânarea
pâlpâie încă
mă stingi în ochii tăi
lumina stinsă
îşi va risipi cenuşa

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoase mâni

Presimt:
frumoase mâni, cum îmi cuprindeţi astăzi cu
căldura voastră capul plin de visuri,
aşa îmi veţi ţinea odată
şi urna cu cenuşa mea.
Visez:
frumoase mâni, când buze calde-mi vor sufla
în vânt cenuşa,
ce-o s-o ţineţi în pălmi ca-ntr-un potir,
veţi fi ca nişte flori,
din care boarea-mprăştie -- polenul.

Şi plâng:
veţi fi încă aşa de tinere atunci, frumoase mâni.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

capete mov, capete pătrate
de oameni tâmpi
se uită la foaia din mână
frunză galbenă, frunză ruginie
în zbor glasuri de copii
cântec blând, cântec frânt
capete mov, capete pătrate
de oameni idioţi
flutură hârtia şi ştampila
azi nu-i doare, mâine o să-i doară
comportamente de zombie
pliază hârtia şi o bagă-n urnă
capete mov, capete pătrate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşa vie

Când ani şi secoli or să se strumute
ştergând din amintire pe poet
şi-aceste versuri, licărind discret,
vor sta-n răscrucea graiurilor mute;

când alte stele-n cer, peste făget,
îşi vor aprinde tânăra virtute
şi dragostea va înflori mai iute,
şi vârstele vor trece mai încet;

când fiecare clipă, nendurată,
va pune peste lucruri o durată
de patimă şi vis, sub zmalţu-i mat:

cenuşa mea, în urna de pe stâncă,
fidelă ţie, tresări-va încă
în flăcările ce m-au consumat.

sonet de Ştefan Augustin Doinaş din Ovidiu la Tomis (1956)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul Somers

Spuneţi-mi, cum se întamplă
Ca eu, care am fost cel mai erudit dintre jurişti,
Care ştiam aproape pe dinafară
Pe Blackstone şi Coke, care am ţinut cele mai grozave discursuri
Pe care Curtea de Justiţie le-a auzit vreodată şi care am scris
Un rezumat lăudat de însuşi Judecătorul Breese,
Deci, spuneţi-mi, cum se face că zac aici uitat şi nebăgat în seamă
În vreme ce Chase Henry, beţivul oraşului,
Are o coloană de marmură, terminată cu o urnă
În care Natura, în felul ei ironic,
A crescut buruiană înflorită?

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senescenţă

să nu te-ntorci, că n-o să-ţi pot ierta
această uriaşă suferinţă,
această-nveninată criptă de căinţă,
că nu m-am priceput să fiu lumina ta.

acum sunt o cetate părăsită,
un şanţ umplut cu lacrimi mă-nconjoară,
ca flacăra ce joacă pe-o comoară
e dorul de femeie neiubită.

mănosul meu ogor de vise risipite,
rămas e-n urma ta un vast pârlog
şi humei mă mai ţin, precar zălog,
trei boabe de speranţă închircite.

să nu te-ntorci, că nu mai am vigoare
să mă înalţ din nou din urna disperării,
pe rana cangrenată a-nstrăinării,
aştearnă-se cenuşă de uitare.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din şanţ, executaţii...

Din şanţ, executaţii privesc cu ochiul fix
Spre stelele sublime ce ard în depărtare,
Şi-n recile pupile sticlirile stelare
Trezesc reflexe stinse de dincolo de Styx.

Prin viile din preajmă e-un straşnic chiuit
De greieri ce cu mustul s-au îmbătat şi joacă
Şi ţipă să trezească pe cei ce-ntr-o băltoacă
De sânge zac în şanţuri, sătui de chefuit.

Din urna neagră-a zării – un zar al negrei sorţi –
Un reflector irumpe cu lungile-i antene,
Cădelniţează-o clipă pe locul gravei scene
Şi-apoi aruncă giulgiuri şi lespezi peste morţi.

poezie clasică de Perpessicius din Scut şi targă (1926)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şes natal

Şi, Doamne, eu fui pe aici.
În ţara cu luceferii înalţi,
Văzui catapetesme cum ridici
Şi floarea cu parfumuri cum înalţi.

Văzui însămânţările cu rod,
Stupinele cu miere, dimineţi
Cu mândre aurore în năvod
Şi falnică sburarea de ereţi.

Zimbirea călărea peste obraz,
În vine se rotiau chiuituri,
Ţâncaş cu mămăligă şi cu praz
Creşteau peste hotare sărituri.

În urnă tresăriau şi mai adânci
Pâraele cu apă şi cu har,
Credeam în ele, Doamne, că tu plângi
Şi eu eram pe margine pândar.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pena din revista "Vremea", an XIV, nr. 676 (29 noiembrie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!