umanist

■"Contemplând ţinuta spirituală, caracterială şi diplomatică a preşedintelui SUA, John Fitzgerald Kennedy, fără a ne propune analize comparative detaliate, constatăm diferenţe uriaşe între modelul umanist Kennedy şi caricaturile, marionetele politice din comunitatea noastră, lipsite de resorturi moral-civice elementare, dar şi din multe alte state ale lumii. Ştiam de criza personalităţilor politice mondiale, însă nu la asemenea dimensiuni catastrofice în raport cu apărarea intereselor popoarelor Lumii!"■
Adrian Ibiş.

Adrian Ibiş în Cartea "Cugetări. Mari oameni de stat", Editura Pansofia, 2013 (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cât se poate de ateu. Mi-a luat mult timp s-o spun. Sunt ateu de ani şi ani, dar, oarecum, am considerat că ar fi fost lipsit de respect intelectual să spui că eşti ateu, pentru că presupunea cunoştinţe pe care nu le aveai. Oarecum era mai bine să spui că eşti umanist sau agnostic. În final, am decis că sunt şi o fiinţă emoţională, pe lângă una raţională. Emoţional, sunt ateu. Nu am probe care să demonstreze că Dumnezeu nu există, dar bănuiesc atât de puternic că nu există încât nu vreau să-mi pierd vremea.

citat clasic din Isaac Asimov (1982)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţialismul, acum, la distanţă de câteva zeci de ani, apare deplorabil. Şi începând nu de la numele mici, ca Sartre, dar chiar de la cele mai mari, ca Heidegger... Heidegger aparţine unei tradiţii filozofice care trece prin partea cea mai proastă a teologiei creştine - memento mori, meditaţia asupra morţii -, nu ţine de partea ce mai fascinantă a teologiei creştine, care e multiplicarea lumilor, explorarea posibilităţilor necunoscute ale lui Dumnezeu, în care omul n-are nici un rol important. A crede că eşti umanist numai pentru că te frămânţi asupra morţii unui om mi se pare o greşeală capitală.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, primul cetăţean al ţării, ne duce exemplar înainte pe singura cale a omeniei şi a progresului, a păcii şi echităţii, socialismului umanist al vremurilor noastre... Capacitatea secretarului general al partidului, al conducătorului Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste este aceea de a prevedea din timp evoluţia fenomenelor, în conexiunile lor complexe, de a se situa în centrul problemelor, fără teama de a privi în faţă tăişul faptelor, de a acţiona decis şi convingător, în aşa fel să nu îngăduie timpului să ne lase măcar cu un pas în urmă... Omul care a transformat politica într-o ştiinţă este alesul nostru, al tuturor celor care întruchipăm cu deplină încredere viitorul.

Şerban Cioculescu în Flacăra, Omagiu omului care a transformat politica într-o ştiinţă (20 martie 1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-adevăr, Mendelssohn s-a dezvoltat mai repede decât Mozart, pentru că a compus admirabilul octet în mi bemol la vârsta de şaisprezece ani şi uvertura "Visul unei nopţi de vară" la şaptesprezece, eclipsându-l în această privinţă pe Mozart - şi pe oricare compozitor din istoria muzicii - la o vârstă echivalentă... La fel ca şi Mozart, putea să facă orice. A fost unul dintre cei mai buni pianişti ai vremii, cel mai mare compozitor (a început să dirijeze înaintea lui Liszt şi Wagner) şi probabil cel mai mare organist. Dacă ar fi vrut, ar fi putut deveni şi unul dintre cei mai mari violonişti. Avea un auz perfect, o memorie prodigioasă. În plus, era un mare umanist - un om foarte cultivat, care ar fi repurtat succese strălucite indiferent de domeniul spre care s-ar fi îndreptat. Dar nu a ajuns să îndreptăţească speranţele iniţiale. Un anumit conservatorism, o inhibiţie emoţională l-au împiedicat să se propulseze în vârful ierarhiei. Muzica lui, în privinţa căreia a manifestat întotdeauna o mare exigenţă, s-a transformat din ce în ce mai mult într-o serie de gesturi politicoase şi corecte pe măsură ce a înaintat în vârstă.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

■Actualizarea unor practici cunoscute. Ce fel de "oameni" [bărbaţi şi femei] pătrund în organizaţiile Mafiei, dar şi a unor divizii, direcţii ale serviciilor secrete prin selecţii draconice, inumane?■
■"Probă eliminatorie pentru a lucra în serviciile secrete şi în Mafia: fiecărui candidat i se cere să-şi aleagă un câine de rasă şi să-l îngrijească vreme de o lună, concomitent îndeplinind alte sarcini în specialitate. După o lună de zile, individual fiecare candidat se prezintă în faţa unei comisii de selecţie, împreună cu credinciosul câine, de care se ataşease, firesc. Şi cu toate acestea! Li se înmânează un pistol care poate avea, de cele mai multe ori, cartuşe reale sau gloanţe oarbe, rar. Instructorii galonaţi le ordonă: "Trage în el, fără milă!". Unii competitori, bărbaţi şi femei, execută mortal foc de tragere asupra credinciosului câine. Au trecut selecţia, prin urmare devin membrii activi ai serviciilor secrete sau ai mafiei. Acesta este tipul de individ care "apără" legea, statul democratic, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. Ceilalţi sunt declaraţi "înapţi" şi părăsesc demn, umanist cazarma."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Cartea "Intelligence. Studii de securitate", Editura Pansofia, 2012 (2012)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!