tri intelepti

40

Toţi marii înţelepţi au rătăcit
Prin întunericul fără sfârşit...
Făclii fiind pe vremea când trăiau,
Au îngăimat ceva şi-au adormit.

poezie de Omar Khayyam din Ai clipa doar...
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rumoare

Unii-s suspecţi
Că ar fi deştepţi
Sau chiar înţelepţi
Alţii-s suspectaţi
C-ar fi învăţaţi
Printre remarcaţi
Iar alţii mai breji
Cică ar fi treji
Dintre cei viteji.

poezie de David Boia (1 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citind mai mult în fiecare zi,
Mai informaţi, mai înţelepţi vom fi.
Sensul vieţii, mai bine desluşim,
Visele, mai uşor le împlinim.

catren de Dumitru Delcă (23 aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa nu-i pentru înţelepţi

Speranţa nu-i pentru înţelepţi, iar frica este pentru blegi;
Schimbând mersul lucrurilor, noi credem că lumea se va prăbuşi.
Cu ochii larg închişi asculţi zi de zi ştiri pe care nu le înţelegi:
Evenimentele-n timp par a produce-un haos continuu, deşi

Lucrurile curg mereu în aceeaşi direcţie. Dar acesta-i doar furtuna
Lunii August în acest ev, Noiembrie urmând mai târziu să se prezinte.
Înţelepţii nu au speranţe, ei sunt, în mod firesc, singuri totdeauna
Şi convinşi că Noiembrie-i soră cu luna Aprilie. Ei îşi aduc aminte

Că Cezar şi-Augustulus, ultimul împărat al Romei, au avut urmaşi,
Iar oamenii au continuat să trăiască; viaţa a fost înfloritoare
După-îndelungi războaie interne sau la frontiere cu barbari vrăjmaşi:
Muzică şi religie, cultură, demnitate şi desfătare.

Viaţă-şi regăseşte mereu farmecele, iar dacă-ar fi să dispară
Cu totul, ar rămâne frumuseţea pământului sub stele – bunăoară.

sonet de Robinson Jeffers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt pentru cei înţelepţi ( grook )

Lăsaţi lumea să curgă-n acord cu propriul joc;
aveţi grijă să nu fiţi prinşi, din grabă,
în laţul ei – amintiţi-vă, singurul caz scuzabil
pentru a vă afla într-un anume loc
este să n-aveţi pe-acolo nicio treabă.

poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea cameră

acesta este cer
tamente peste zi colţul meu! spuse
macaronarul vorbind... friulana
înţelegând
prin mare o cameră tipică – adriatică –
pătrată, sărată
înţelegând
să-şi pună soţia şi copiii cu ochii să în
depărteze cu trufie parchetul
de stegar (salvamar) şi să calce
cu aere de struţi pe nisip
în ciuda avertismentelor "mare calmă..."
până spre masca de prânz – când
au decolat de acasă din Tri
este un vecin de origine slo
venă i-a spus că sigur vor fi vor servi
la Isola d'Istria la
all inclusive şi carne şi oase şi coamă
fluturată de mânz! –
marea e calmă, e-n colţuri: e camera

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Trecu-ş tri păcurărei
Cu oile după ei.
Tăţ ş-îs fraţ şî verişori,
Numai unul, cel mai mic,
P-acela că l-o mânat
Cu găleata la izvor,
Pănă ce s-a fa` zăpor.
El de-acolo şi-o strâgat:

- Măi fârtaţi, măi verişori,
De s-a văjî eu să mor,
Voi unde mi-ţ îngropa?
În staolu oilor,
În jocuţu mieilor.
Ş-un miel mi-l puneţi la cap
Şi trâmbiţa pă mormânt.
Când a sufla câte-un vânt
Trâmbiţa a trâmbiţá
Şi mielucu a zbiera.
- Da voi, oi, cum mi-ţ cânta?

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Mărgu-şi, mămulică, mărg,
Mărgu-şi tri păcurărei
Pă cărare, pă muncei,
Cu oile după ei.
Numa unu-aşa zâce:
- Staţi, fraţilor, să vedem
Care din cine suntem.
Cei mai mari îs veri primari,
Cel mai mic - străin voinic.
Numa el o zâs aşa:

- Hei, tu, frăţiorii mei,
Numa eu când şi-oi muri,
Pă mine mi-ţi îngropa
Dân vârvuţu muntelui,
De-a umbruţa bradului;
Din locuţ de copârşău
Puneţi scoarţe de durdzău,
Şî din locuţ de sălaş
Puneţi scoarţă de bohaş;

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada peţitorului

- Apoi, dragă Mărioară,
Am tot stat şi m-am gândit:
Io, duminică, pe seară,
Vin cu tata în peţit!

- Înainte de-a mă cere,
Musai, dragu' meu, să-ţi zic
Că nu-s fată, mi-s muiere...
Nu vreu rostu' să ţi-l stric!

S-ontâmplat la vremea sapei,
Noaptea, când veneam din ştei.
Coborâm pe firul apei,
Când m-am pomenit cu trei...

M-au ajuns la Fundătură,
şi m-au dezbrăcat pe loc,
şi mi-au pus năframă-n gură,
şi tăţi tri 'şi bătură joc...

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ionica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise

-în grai-

Încid ocii şi pă dată moleşala mă-mpresoară
Somn adînc în vis mă poartă pă drumeagu' gi la moară.
În sătucul ge sub munce, coboară cară-ncarcace
Iar sunetu' gi talangă rasună dogit în noapce.

Văd casuţa varuită cu tîrnaţu'* într-o rînă
Iar pă prispă buna şăge, torcînd caieru' gi lînă
Firu' alb rasuce întruna, gîndurile i-s geşarce
Lacrima strînge su' pleoapă, murmurînd rugile-n şoapce.

În casuţă lampa arge, prinsă-n cuiu' gi la grindă
Umbre jioacă pă parece, mîţa sare sî li prindă.
Aburii gi mamaligă aburesc fereasta-noapce
Inge*-n oale smalţuice* or înflorit tri muşcace.

Bunu' sfarmă cucuruzu' în coşarca gi nuiele
În şpor goronu' trozneşce, spariind visăle mele,
Şî ramîn cu mincea dusă, parc-o fost o altă lume,

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!