Poezii despre trai, pagina 2
* * *
De ce nu pot trăi fără tine?
Pentru că, vidul din mine se lărgește, treptat
Și-n aer plutește ființa ta vie,
E ceasul când alții se iubesc, se sfâșie
Și plouă de parcă și cerul s-a spart.
De ce nu pot trăi fără tine?
Pentru că, în mine sunt stânci și izvoare
Sunt deșerturi păzite de fluturi războinici,
Sunt ochii tăi mari și atât de statornici
Și dorul acesta, permanent, ce mă doare.
poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre stânci
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- poezii despre fluturi
- poezii despre dor
- poezii despre deșert
- poezii despre ceas
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Calul cu un pneu spart
Se lăsa la vale
odinioară
din niște munți bleu-aurii
un prinț tânăr și chipeș
care călărea
un cal de culoarea zorilor
numit Lordsburg.
Te iubesc
Ești castelul meu însuflețit
Delicat nespus de delicat
Vom trăi la nesfârșit
În acea vale
trăia o fecioară nemaivăzut de frumoasă
de care prințul
s-a îndrăgostit
ca Apple Thunder de
paturile lungi de sticlă.
[...] Citește tot
poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cai, poezii despre virginitate, poezii despre munți, poezii despre văi, poezii despre tinerețe, poezii despre frumusețe sau poezii despre fericire
De-aș mai trăi o dată
Am făcut de toate-n viață
Nu regret defel
Și de-aș mai trăi o dată
Aș face la fel.
Numai inima mea mare
Știu c-o să te cheme
Ca de undeva din zare
Să vii mai devreme.
Dar dacă-n a lumii goană
Poate vei uita
Chipul tău ca o icoană
Îl voi căuta.
Și chiar de bătrâna soartă
Ne va urgisi
Voi străbate lumea toată
Și te voi găsi.
poezie de Octavian Cocoș (24 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre inimă, poezii despre icoane sau poezii despre bătrânețe
Solilocviu
Iubirea-n cer cu luna se certa
că-n frumusețe nu-i chip s-o întreacă.
Înfiorate cuvinte și-au spus. A pierduților stea
dincolo, dincolo încerca să mă treacă.
Neștiind a trăi, ascultam
cum bate novembre pădurile moarte,
întunecat, neștiind a trăi,
sufletul se-mbătase de moarte.
Iubirea-n cer cu luna se certa...
O, masca ei cumplită, de Gorgonă,
și părul auriu care cădea,
un fum, un foc, dintr-o lunară zonă.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre întuneric
- poezii despre suflet
- poezii despre păr
- poezii despre păduri
- poezii despre măști
- poezii despre moarte
- poezii despre fum
Unde să mergem...
Unde să mergem?
Pretutindeni există moarte.
Ar trebui să trăim bocindu-ne din această pricină?
Fie ca inima ta să-și afle propria cale:
aici nimeni nu va trăi veșnic.
Chiar și prinții mor,
toți oamenii vor ajunge cenușă.
Fie ca inima ta să-și afle propria cale:
aici nimeni nu va trăi veșnic.
poezie de Netzahualcoyotl, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență sau poezii despre cenușă
Maitreyi
Frumoasă din vise, ce sorț dete-mi-se, o, Maitreyi!...
O lance de gând mă străpunge cu lama-i la osu-mi:
Eu nu pot cu tine, dar nici fără tine nu pot trăi.
Nec síne te, nec áutem técum vívere póssum.
Te-am vrut Galatee, nu doară femeie, o, Maitreyi,
Dar gândul fatal mi-a tot rosu-mi-a creierul, rosu-mi:
Eu nu pot cu tine, dar nici fără tine nu pot trăi.
Nec síne te, nec áutem técum vívere póssum.
Cum nu ți-am dat, însă, suflare nestinsă, o, Maitreyi,
Azi numai în vis îți sorb dulcele chipu-ți, frumosu-mi:
Eu nu pot cu tine, dar nici fără tine nu pot trăi.
Nec síne te, nec áutem técum vívere póssum.
Frumoasă din vise, vezi pletele-mi ninse, o, Maitreyi,
Îndură-te, dar, și-mi alină-acest dat dolorosum:
Eu nu pot cu tine, dar nici fără tine nu pot trăi.
Nec síne te, nec áutem técum vívere póssum.
poezie de Nicolae Mătcaș din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I (2016)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre gânduri, poezii despre prezent, poezii despre ninsoare, poezii despre femei sau poezii despre creier
O artă
Arta de-a pierde se'nvață zi de zi.
Sunt lucruri create spre'a se pierde
Iar pierderea devine un fel de'a fi.
Învață sa pierzi mereu ceva: aci
O cheie, colo ore'n frunză verde.
Arta de'a pierde se'nvață zi de zi.
Învață pe'îndelete arta de'a irosi
Locuri, nume, orice se poate pierde,
Căci nu'i nici un dezastru, se poate' încă trăi.
Am pierdut ceasul mamei. Se prăbuși
Ultima casă din trei câte'am avut.
[...] Citește tot
poezie de Elizabeth Bishop din Geografie III, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre artă, poezii despre învățătură, poezii despre voce, poezii despre verde, poezii despre ore, poezii despre oraș sau poezii despre mamă
Aici
Aici au trăit străbunicii,
Aici au trăit și bunicii.
Aici îmi trăiesc și părinții,
Aici mi-au dat lumina, zeii și sfinții.
Aici îmi trăiesc cinci copii,
Aici se joacă și fac năzdrăvănii.
Aici îmi trăiesc toți nepoții,
Aici vor trăi și strănepoții.
Aici este locul celor plecați,
Aici noi îi plângem, pe cei îngropați.
Aici ne hrănește și râul și ramul,
Aici a trăit, trăiește și va trăi, tot neamul.
poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Dumitru Delcă despre viață, poezii despre lumină, citate de Dumitru Delcă despre lumină, poezii despre sfinți, citate de Dumitru Delcă despre sfinți, poezii despre râuri, poezii despre plâns, citate de Dumitru Delcă despre plâns, poezii despre jocuri, citate de Dumitru Delcă despre jocuri, poezii despre crengi sau citate de Dumitru Delcă despre crengi
Sonetul 67
De ce-ar trăi în imoralitate
Girând-o astfel cu a lui prezență,
Justificând netrebnice păcate,
Gătindu-se cu-această indecență?
De ce obrazul să-și sulimenească
Să pară mort, când fața lui e vie
Și frumusețea lui să urmărească
Să fie umbra florii de hârtie?
De ce-ar trăi, când și Natura piere,
Lipsit de sânge viu să-i curgă-n vine?
Acum, el este singura-i avere,
Căci din ce-a dat, puțin îi mai revine.
De-aceea îl păstrează, ca s-arate
Ce bogații avea în vremi uitate.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sânge, poezii despre natură, poezii despre imoralitate, poezii despre hârtie sau poezii despre flori
Verset trivial...
albul din mine strigă că nu
negrul râde că da
poți judeca numai tu
numai tu
vreme
din inima mea
arde lumina -n retina mea blând
și întunericul curge prin ea
gândul meu strigă
că toate-s un gând
inima murmură
că vremea
va sta
poate odată când nu voi mai fi
să mă condamne
de trai fără rost
-albul din mine oricum va trăi
negrul va râde
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (20 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre negru sau poezii despre alb