tragic

Dorinţă de moarte

Pe marginea unei stânci,
Mă gândesc să zbor
În înaltul norilor,
Fără aripi, bineînţeles.

Iar acesta nu-i un zbor oarecare,
Este un zbor care întotdeauna
Sfârşeşte tragic
În hăul văii de sub mine.
Acum, sunt eu un om curajos
Sau doar un alt fraier,
Un alt dezamăgitor adaos statistic
În valea viselor spulberate?

poezie de Dellas Chitekwe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea este cel mai trist cuvânt

El care vede printre rinduri
Vocea bleu marine din tristu-mi cint
Vede-n ea mare, cer estompat
Din sufletul ce ma traieste-n "sint"

Ce sa fac, sa mai iubiti mai mult
Voi ce nu-mi vedeti inima grea
Sufletul in zdrente agatate
De culoarea muzicii din ea.

Ce sa fac, cum sa ma apar
De sagetile ce ma patrund
De cuvinte grele de injurii
Muscind intr-un sentiment plapind.

Ce sa va spun voua de tristete
Cel mai trist dintre zimbiri absente
Cel mai tragic nimb al literei
Ansamblata-n mii de sentimente

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Elton John, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un altfel de asfinţit

Între bătăile ceasului un relief se mişcă,
tragic înapoi, dureros înainte,
mor lucrurile de contururi precise
strigă un gând strivit de cuvinte,

Se-ntunecă nu doar când soarele-asfinţeşte
şi ochiul i se-nchide obosit,
un relief se mişcă – şi-n clătinarea noastră,
desăvârşim un altfel de-asfinţit,

E asfinţitul care nu se vede,
în care agonia urcă-n rang...
şi după ce colindă lumea toată,
se-ntoarce-n chip de bumerang...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe infinite - ipostaza netrăirii

Fericitul nu s-ar naşte
Căci acela simte veşnic...
Noi rotim şi creăm moaşte
Într-un univers himeric.

Primii paşi p' această lume
Nu-s zadarnici, nu-s în goană,
Nu-s spre sol şi nu-s spre culme,
Sunt simţiţi dar fără seamă.

Ultimul în schimb... e tragic.
Doar constată şi regretă
Invocând străbunul magic
Spre a lepăda o pestă.

poezie de Silviu-Gabriel Obreja (14 iunie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrulaterul conjugal (Poezia proză)

Ion o iubeşte pe Maria
Maria îl iubeşte pe Gheorghe
Gheorghe o iubeşte pe Florica
Florica îl iubeşte pe Ion
Patrulater conjugal banal
Aparent fără final, dar
Matematic s-ar putea iubii între ei
(atunci nuvela ar fi mai interesantă)
Fiecare se culcă cu fiecare
Asta este promiscuitate, nu nuvelă
Lipseşte elementul tragic.
Deci reluăm povestirea
Ion o iubeşte pe Maria
Maria îl iubeşte pe Gheorghe
Vai ce mare nenorocire!
Dar Gheorghe o iubeşte pe Florica
Deja este tragic de tot!
Pentru că Florica îl iubeşte pe Ion
Mi-e îmi vine deja să plâng.
Dar... lipseşte intriga

[...] Citeşte tot

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă o zi

e frig şi e iarnă
zăpada se aşterne global
la răspântii de drumuri
căutam un nou ideal

sărutul nostru real
a rămas rătăcit între fulgii de nea
fulgii se caţără iar
te aştept la poartă în zadar

rămăsesem acelaşi
un tragic bufon pe o scenă stricată
ce cântă din noapte în zori
ireal

obosit mă aşez
pe cioturi de timp
lumânarea nu arde
e frig şi în gând

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Sunt un aventurier nătâng, încăpăţânat,
Care încă mai caută ceva,
Prin desişul nisipurilor
Dintr-o clepsidră,
Printre
Fluviile de secunde care se revarsă tulburi
Într-un abis atemporal.
Întind mâna să mai primesc câte ceva
De la soartă,
De la graniţa existenţei,
Dintre a fi şi a nu fi,
Să încetinesc cumva
Destinul tragic al clipei
De la o stea spre altă stea,
Cerşetor de secunde,
Timpul, graţia divină,
Clipa.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictură aridă

era târziu şi era iarnă
am străbătut gânduri în goană
dezgropând alte gânduri
eliberând vise, precise, imprecise
am şters amintiri
un cerc infinit, neînceput, neterminat
şi totuşi sfârşit înainte de început
un suflet tace, nu spune nimic
e lacrimă ascunsă
în ochiul tragic al lumii
cine sunt
ha-ha-ha
sunt un nebun ce rupe în noapte coli albe
murdare de gânduri
o pictură aridă pe un câmp dezvelit

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre psalmi, un puric

Tace formal, nu mai zice nimic,
Aure transpar din pantomimă,
La Dumnezeu, e-o singură rimă,
Să contemplăm cu sihastrul Puric

Un fulger... Se produce un declic
Sensuri adânci ne copleşesc
Între Apocalips şi tragic firesc,
Să-ngenunchem, umil, cu Puric

Din holda de credinţă ia un spic
Şi macină grâul la moara sublimă,
Astâmpără-ţi foamea c-o azimă
În asfinţit, la cina de taină, cu Puric

Angelic, printre psalmi, sare un Puric...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Liviu Zanfirescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele se sting

Mor toamnele
În orele nocturnului amor
Zac frunzele
În sîngele strivitului fior.

Trec orele de plînsul
Ploilor ce dor
Rod clipele din visul
Trăirilor de dor.

Şi crengile îşi cern
Corola în adins
Şi toamnele-şi aştern
Trăiri de neatins.

Morminte plîng
Cu lacrimi de tragic şi fatal,
Zile se frîng
De vise din praful planetar.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandrina Vlas
Adăugat de Vlas Alexandrina
Comentează! | Votează! | Copiază!