tara+mea

În ţara mea

În ţara mea sunt văi şi munţi şi flori,
Şi diamante,
Şi sunt sticleţi atât de mulţi în capete savante!...
Poeţii ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
Şi creşte-atât de mult spanac pe lanurile ţării.
În ţara mea sunt tei şi plopi,
Şi zarea-i diafană,
Şi-n ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri de pomană;
Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.
Din larg de crânguri vin zefiri şi tuturor dau veste
Că-n ţara mea sunt trandafiri şi fete
Că-n poveste,
Idile nasc şi se desfac subt luminiş de lună,
În ţara mea onoarea-i fleac şi dragostea
Minciună.
Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte
Multe...
Şi pribegesc scrâşniri din dinţi...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pribeagu din Vârfuri de spadă (1915)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când văd că aici se face ceva pentru ţara mea, eu nu ştiu ce e oboseala. Viaţa mea toată mi-am pus-o fără preget în serviciul artei, iar arta mea e pusă la dispoziţia lumii întregi. Lumea însă trebuie să cunoască ţara mea aşa cum e. Peste tot unde mă duc, eu nu uit că aceasta e prima mea datorie.

George Enescu în George Enescu. Interviuri acordate presei româneşti, vol. 2
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă este ţara mea...

Vasăzică, dumneata
Ai venit în ţara mea;
Zor-nevoie plac-nu-plac,
Să mă-nveţi tu ce să fac?
Zor - nevoie vreau - nu vreau,
Să mă-nveţi pe un' s-o iau?
Ca să fac ce nu e bine,
Ca s-ajung slugă la tine?!
Apăi dacă este ţara mea,
Ce te-amesteci tu în ea?!
Păi... nu-i aşa?!

poezie celebră de Constantin Tănase
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai duios ultimatum

În război cu Europa
în război cu ţara mea
mi-am pierdut somnul ca popa
şi nu mă mai pot scula

În răboi cu ţara mea
unii spun că e Joiana
de-aia suntem boi sadea
nu i-ar mai răbda poiana

Ţara mea cică-i Joiana
am pierdut totul ca popa
soarele-mi dictează rana
în război cu Europa

În război cu ţara mea
mor să poată învia

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţara mea în cor de îngeri
Sentimentele ne cheamă
S-avem mersul prin lumină
Peste răni şi peste plângeri
Limpezind suflet de mamă
Clipei ce încă suspină.

Ţara mea bob de sudoare,
Sânge fulgerând sub stele,
Prutul poartă între noi
Rana care încă doare,
Schisma presărată-n grele
Mări de lacrimi şi puroi.

Ţara mea de flori şi muguri
Ce-ai trecut desculţ prin toate
Azi de Ziua Ta mă-nchin
Domnului ca să te bucuri
De virtute şi dreptate,
S-ai în lume-un nou destin!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jorge: Am puterea de a visa numai în ţara mea. Ţara mea are nevoie de mine.

replică din romanul Un secret în Los Angeles de Doina Postolachi (30 octombrie 2018)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara e în noi

Ţara este locul unde dorul devine cântec
şi lacrima vers de poezie.
Ţara e locul unde soarele e zâmbet
şi râsetul divină armonie.

Ţara e-n susur de izvoare,
şi-n cumpăna de la fântână,
Ţara e-n glas de privighetoare,
Ţara e limba mea, limba româna.

Ţara e-n brazii din munţi,
Ţara e-n falnicii stejari,
E-n sudoarea pe-obositele frunţi
Ţara e-n oamenii ei buni şi mari.

Ţara e-n fluier de cioban
şi-n turmele de oi,
Ţara e-n tine şi-n mine,
Ţara e săpată adânc în noi.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru (1 ianuarie 2023)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Rai din vremi patriarhale,
Ţara mea cu munţi şi dalii,
N-are gropi şi nici canale
Câte sunt, la vârf... canalii!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă e ţara mea

Nu găseşti alta pe Pământ,
Eu tot mereu o sa te cânt
Prea frumoasă-i ţara mea,
Frumoasă-i Germania!

epigramă de Alex Dospian (iulie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

ţara pe care o cunosc
nu se găseşte în mlaştina
ce o înghiţite lacom,
în ţara mea visele nu sunt ţinute în lesă,
ea este leagăn şi trudă,
este ziua pe care ţi-o dăruiesc,
fară să-ţi înşel aşteptarea copile,
în această ţară pădurile nu sunt
trădate
pamantul nu se părăseşte
nici nu se vinde,
munţii sunt munţi,
cuvintele devin strigăt
deasupra cetăţilor goale.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!