tandrete

Fiara

Fiara se ascunde în plen
Şi trage fervent foloase
Alteori se suie pe zidul mănăstiri
Până la clopotniţă
Şi zbiară şi defaimă
Împroaşcă cu insulte
Aruncă cu valuri de sânge
Nici urmă de tandreţe sau regrete
Execută atacuri multiple
În serii deplorabile
Şi ţiuie lugubru
Ecoul paşilor ei.

poezie de David Boia (12 august 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie

din adânc
vreau să aud cum sună ceasul
ce mistuie sori
ca pancreasul
bolnav de laptele crud
al miilor de galaxii nepermise
acestei clipe
de maximă tandreţe

ia-mă în braţele tale
mirosind a zăpadă
vânt auster

spune-mi cum nu ai spus niciodată cuiva
în drumul tău printre poli
enzimatice gânduri

te iubesc

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mila Sa e lumină!

În dimineaţa asta, ridică fruntea sus
Şi gândeşte că te cuprinde lumina!
Dumnezeu stă în pietre, în norii cerului, în rugăciuni
Cu blândeţe ne iartă nouă păcatele!
Îndreptându-şi mâinile cu tandreţe.
Ce am fi noi oamenii fără Dumnezeu?
Mila Sa e lumină!
Dragostea sa e mângâiere
Aşa că, omule, crede pentru a te mântui pe tine.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingeri

timpul se furiseaza
ascunzandu-se de noi

in Paradisul nostru soarele
ne cuprinde cu toate razele
ochii tai ma saruta cu
tandrete dezbracandu-ma de mine

ochii mei alearga pe urma
pasilor tai flamanzi de tine

suntem doi ingeri care se
imbratiseaza cu aripile
si zboara
doua lumini agatate de cerul
Raiului.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa...

Când dimineaţa te trezeşti,
Dă-ţi o palmă peste faţă,
E o realitate că trăieşti,
Ce frumoasă eşti viaţă.

Priveşti către înaltul Soare,
Care ne alintă cu tandreţe,
Priveşte spre zile viitoare,
Fii încă plin de tinereţe.

Sărută-ţi soţia încă adormită,
Mai spune-i odată "Te iubesc",
Intră în ziua veşnic liniştită,
Cât de mult vreau să trăiesc.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Unde alergi, Ghilgameş?
Viaţa fără sfârşit pe care o cauţi n-ai
s-o găseşti niciodată!
Când zeii o-au creat pe oameni,
Le-au atribuit moartea,
păstrând pentru ei nemurirea.
Aşadar, umple-ţi burta...
Trăieşte-ţi viaţa fericit de dimineaţă
până noaptea,
Îmbracă-te în haine frumoase
Spală-te şi îmbăiază-te,
Priveşte-ţi cu tandreţe micuţul
pe care-l ţii de mână,
Fă-ţi fericită, femeia...
Aceasta e tot ce îţi poţi dori...

poezie din Epopeea lui Ghilgameş
Adăugat de Hecate
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ia-mă în iad,
îţi dau glasul meu
cu gust de măr
să muşti din el
ca din raiul
în care nu pot să mai intru
pentru un păcat din trecut.

ştii...
în fiecare parte a frigului tău
sunt tandreţe şi piele,
frântura de inimă
ţi-o repar cu buzele arse.

ia-mă în iad
până se face sângele
drum înainte-mi.

între
mă iei

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire...

Ce e iubirea? Dar cine poate şti.
Atâtea nume... pentru ea s-ar potrivi.
Şi de le-am pune toate la un loc,
Ea poate fi pe rând,
Şi ură,
Şi dragoste,
Şi joc,
Şi biruintă,
Şi tandrete,
Şi lacrimă,
Şi frumusete,
Şi dor nebun,
Şi gust amar,
Şi fericire,
Şi calvar...
Dar mai presus de toate,
Iubirea este viată, şi viata e iubire.
Doar noi putem, s-o facem
Să respire.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arest la domiciliu

Cu singurătatea ne obişnuim,
Are tabieturi, toane şi regrete
Pe care, cu timpul, ni le însuşim,
Îngheţând în suflet marile regrete.

De iubire ţinem posturi tot mai lungi...
Şi la mănăstire mai sunt dezlegări;
Sufletele noastre, îmbrăcate-n dungi,
Zac în puşcărie, fără dezmierdări.

Postul de iubire... nu-i păcat mai mare,
Nici, fără tandreţe, mai grea închisoare.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminile oraşului

îi sărută de zor umerii goi
şi luna e pofticioasă
privesc pielea numai bună
de scris poezii de dragoste
cu buzele uscate care spun
toate cuvintele de tandreţe
învăţate de la începutul
omenirii care n-are răgaz
luminile ard în străfundul meu
ochii sunt plini de lacrimi
mă târâi trist şi obosit la buze
buzele se opresc în strălucirea
lunei ne sărutăm scriind versuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!