suntem doua libertai

Două fire

Noi suntem două fire diferite,
Urzite-n cer, să fie împletite
În şnurul unui singur mărţişor...
Aşteaptă-n taină... primăvara lor.

poezie de Marius Robu (1 martie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două-trei

Două dimineţi:
Un soare.
Trei dorinţe
La picioare.

Două căşti:
O melodie.
Două mâini:
O veşnicie.

Trei păreri:
O ipoteză.
Două inimi
O viteză.

Două guri:
O nostalgie.
Două vieţi:
O bucurie.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de trei

Noi suntem doi, tu esti singura,
de-aceea te lasam sa faci ce vrei tu.
Noi iti dam doua inimi;
una o tinem in mine, cealalta o tinem in tine.
Chipul tau il facem sa semene
cu chipul nostru,
asa cum monezile sunt aidoma
celor doua apasari brutale
ale tiparului care le naste.
Noi doi suntem doua ramuri ale tale,
una izbucnita spre luna
din dragostea pentru cer,
alta izbucnita din pantecul tau
din dragostea ta pentru pamant.
Noi si cu tine am vrut sa fim unul,
dar materia care uraste adevarul
ne-a pedepsit si ne-a facut trei.
Noi suntem doi si tu esti singura,
de aceea tu ne stapanesti,
de aceea tu esti regina

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea bate rău cordul

Iubirea noastră bate, rea, corduri,
La cele două, sigur, mă refer,
Ce prin artere pulsează noduri,
Venele noastre-s albe de la ger.

Iubirea noastră bate un rău cord:
Inima mea, taler cu două feţe;
Cu ea nici ea nu este de acord,
Şi-o dă cu foc afară, să îngheţe.

Iubirea noastră bate un record
Al rezistenţei jarului în scrum;
Cu ea nici noi nu suntem de acord,
Iar fără ea, nu suntem nicidecum.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (3 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străini

Străini suntem la noi în ţară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini şi pe afară
Ca într-un cântec de baladă

Străini suntem şi între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar şi nostimi

Străini suntem debusolaţi
Pe drumul vieţii pe trasee
Suntem străini şi printre fraţi
Aicea prin Calea Lactee

Străini suntem din tată-n fiu
Căci aşa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Şi foarte schimbători cu firea

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necuvintele din imprimeu

Noaptea ne-a scăldat printre stele
Şi dorul ni s-a oprit între cele două lumi
Vom fi îngerii călăuzitori ai pietrelor sufleteşti
Pe care le vom proiecta dincolo de un destin
Suntem tot mai departe. Suntem prinşi de inelele de foc
Poate că zborul ne va zâmbi în imprimeu
Ne sfâşiem prin necuvinte-n fiecare zi
Suntem aici, ne vom atinge lacrima de rouă
Şi paşii noştri se vor plimba prin suflete golite.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem doar actorii

noi suntem doar actorii
dând viaţă la păpuşi
dar nu ştim că pândeşte
un monstru după uşi

noi suntem două taberi
care-am făcut un pact
dar nu ştim că decorul
e doar un artefact

şi când răpuşi de vlagă
în sine ne-am surpat
ne prinde somnul dulce
pe fiecare pat

de-aceea mă întorc
să-ţi fac subit un semn
când sufletul adoarme
în trupul meu de lemn

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sătui suntem de noi, cu toţii,
de clopote la miezul nopţii
de mers în van suntem sătui
dar nu suntem ai nimănui
în ce-am face puţini suntem
singuri în dublu de tandem

poezie de Elena Tibrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balcoanele

Te-am zărit într-un balcon nesfârşit,
cuprindeai în palmă lumea care-aluneca,
te uitai dar nu vedeai nimic;
ochi imobili, o mâna flexată, o bosă
părăsită de toţi...
eşti singură, sunt singur
suntem trişti, suntem disperaţi
două păpuşele defecte -
una de bătrâneţe şi alta de tinereţe
în fiecare dintre noi.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două nuci, sau două jumătăţi...?

Noi suntem două nuci.
Distincte, diferite,
Înecate în pahare de şampanie
de iod.
Din acelaşi copac înalt
Cu rădăcini şi mai înalte.
Cu crengile aplecate de vremea şi de dorul meu
Şi cu toamna ce ne coboară pe spate,
în soarele de apus.

Suntem două nuci
În coji verzi care ne opresc propria trăire
În crăpături amare izbite pe aripi
de pământ chior.

Suntem deja tomnatici
Ne vor pune oameni, neştiindu-ne că suntem noi,
În vase în care ne vom îndurera unul pe altul,
îţi promit că unul pe altul.
Ne vor pune într-o debara

[...] Citeşte tot

poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!