strange

Autorul: Ştii bine că...
Femeia: Sigur că ştiu! Ştiu tot ce se poate ştii în materie de dragoste, chiar dacă predau astronomie! Sunt irezistibilă! Respiraţia mea, asemenea unui vânt solar, răstoarnă voinţa celui mai hotărât mascul. (Îl strânge puternic în braţe.) Iubi! Nici nu ştii ce uşor se vânează bărbaţii în ziua de azi!... Introduc cartuşe de ruj în arma mea automată şi îi ciuruiesc!... Sezonul de vânătoare e nelimitat. Dragostea mea are forţa unei mitraliere! Este totală şi devastatoare... (Suspinând.) Bieţii bărbaţi!... Am săvârşit un adevărat genocid...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul: Eşti un birocrat mărunt. Trăieşti din salariul minim pe economie, cu o femeie care te înşeală! Nu ţi-ai plătit chiria de cinci luni! Te doare şi ficatul! (Tare.) Omule! Ai motive serioase să fii ateu!... Mie, în schimb, îmi merge excelent! Scriu cărţi proaste, care se vând bine! Am bani, sănătate şi glorie! Pentru mine, Dumnezeu există cu necesitate! Îl văd peste tot... Îmi zâmbeşte din orice revistă literară, îmi strânge mâna în fiecare editură...
Bărbatul: Vă admir! Cu siguranţă veţi ajunge în Paradis...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilios: Aşa au murit regele meu şi fraţii mei... acum aproape un an. Am cugetat mult la vorbele încriptate ale regelui cu privire la victorie. Timpul a demonstrat că sunt pline de înţelepciune, căci printre grecii liberi din întreaga Grecie, s-a răspândit zvonul că înţeleptul Leonidas şi cei trei sute de spartani ai săi şi-au pierdut vieţile atât de departe de casă. Nu doar pentru cei din Sparta, ci pentru întreaga Grecie, cu promisiunea că această ţară va rezista. (Ia suliţa din mâna unui soldat.) Dilios: Acum, pe acest petic de pământ numit Plateia, hoardele lui Xerxes vor fi nimicite!
Armata spartană: Hei! Hei!
Dilios: În timp ce barbarii se adună, spaima le strânge inimile în mâinile ei de gheaţă... ştiind foarte bine ce grozăvii au suferit pe când se aflau în bătaia suliţelor şi săbiilor celor trei sute. Acum privesc de acolo peste această câmpie şi văd zece mii de spartani comandând treizeci de mii de greci! Hei! Hei!
Armata spartană: Hei! Hei!
Dilios: Duşmanii sunt de trei ori mai mulţi, veşti bune pentru orice grec. Azi salvăm lumea de misticism şi tiranie şi vom păşi către un viitor mai luminos decât ne-am imaginat vreodată. (Îşi pune coiful.) Mulţumiţi-le lui Leonidas şi celor trei sute de viteji ai lui! Victorie! (Armata grecilor strigă şi se pregăteşte de atac.)

replici din filmul artistic 300 - Eroii de la Termopile
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Voi vă bateţi joc de mine?! Chiar aveţi de gând să mă transformaţi în fetiţă?
Lia: Nis, nu-şi bate nimeni joc de tine; e doar o poruncă, una amuzantă.
Nistor: Cum să nu, şefa?! Te răzbuni, pricep...
Lia: Poţi spune şi aşa, dacă vrei.
Maria: Lasă mofturile, Nisa! Mişcă în rezerva ta şi aşteaptă-ne acolo! Noi îţi căutăm cele necesare.
Nistor: Păi, accept, dar doar pentru că s-au aliat şi ceilalţi cu voi, în special şefu', nu din alt motiv.
Maria: Cine te-o fi pus să-i dai porunca aia lui Nick?!
Maria: Ce-i, micuţo?! Nu-ţi place cum îi stă soţului tău în slipi?!
Lia: Nis, lasă taina, că pierdem timp şi e deja destul de târziu!
Maria: Hai, Nis, intră la baie şi probează asta, pentru început.
Nistor: Chiar credeţi că asta o să intre vreodată pe mine?! Eu n-aş zice...
Maria: E supraeleastică, deci, se întinde... Probeaz-o!
Nistor: Nu-mi vine să cred că o să fac, într-adevăr, asta... Fetelor, ajutor! Auu... V-am spus că nu intră chestia asta pe mine! Am forţat-o, dar acum nu pot s-o dau jos... Luaţi-o de pe mine, că mă strânge! Mă doare. Nu mai pot nici să respir, simt că mă sufoc.
Maria: Gata, mă! Stai liniştit, nu te mai zbate, că o rupi!
Stela: Şi aplecă-te, altfel cum ai vrea să te ajutăm?!
Nistor: Mamăă... Dacă tot vreţi să mă transformaţi în fetiţă cu rochiţă roz, iar eu am fost de acord, nu-mi mai daţi chestii din astea strâmte, să le probez, că n-am de gând, să ştiţi!
Maria: Bine, mă! Am văzut acum că nu se poate...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!