steag

Cismigiu de toamna

Verde nou al primaverii, ros al florilor de vara,
Toamna, galbenul din frunza ta tarzie mi-e mai drag,
Fie ca-n velinti tacute inimi de-aur le presara,
Fie ca fosneste-n taina matasosului tau steag.
Zi senina, zi rodita ca o poama de lumina,
Cata floare prea devreme scuturata te-a dorit,
Sa te pot culege astazi — cer, si suflet, si gradina —
Cismigiule de toamna, de-amintire biruit.
De pe podul ce oglinda arcu-ntins al pietrei sale
Peste apa unde lebezi dorm pe teiul tremurat,
Cine m-a chemat pe nume, cine m-a oprit in cale?
Umbra ta de altadata si un ram ingandurat.

Verde dor al primaverii, foc al dragostei din vara,
Toamna, parul de-aur moale al iubirii mi-e mai drag
Cand strivesc si ani, si zile ce covorul tau presara
Si-mi fosnesti a moarte-n suflet, matasos si galben steag.

poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul bolnav

Mă zidesc în celulule erelor
Prin clepsidre, fugare,
Şi mă strecor sub sărutul privirii,
Ca un meteorit în Universul bolnav,
Printre petale de sânge, fâlfând ca un steag,
Sub urma biruitoare a tălpilor mele.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ah, despărţirile din trup
şi despartirile din carne
în adanc ghiara mai doarme
pe-nserat uşile deschise
în geamuri a nins
cu atâtea pasari moarte
în ultima zapada
căutatorul pune steag
ca nimeni să vada

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dintr-un om mort
pulbere

Dintr-un steag mort
cârpe

Dintr-o civilizaţie moartă
întuneric

Din poezie moartă
îngrăşământ
pentru noi poeţi

Pentru ca
asemenea unor flori
să-şi arate culorile
înainte de apariţia frunzelor

poezie de Krystyna Godlewska din Poza slowami (2014), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Moartea dă la babaroaze
Să vezi, trecătorule, faze!
Unu-unu! Steag la poartă...
Mi-a venit oare sorocul?
Ia s-o necăjesc pe hârcă
Să văd, scârba, cum se poartă:
Moarte, ai al şansei soft?
Eu mi-s Pană, dau opt-opt...!
Şi mă veşnicesc prin Artă!
Unu' Saşa

parodie de Constantin Ardeleanu, după Saşa Pană
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opţiuni

scrisorile către tine
ar lăsa urme de bărbat;
şi pe mine în palma ta.
ştiinţa ta încă nu mă poate cuprinde
şi în locul mâinii mele am pus un steag –
libertatea lui e mai puţin importantă;
pe acesta poţi să-l furi,
să ţi-l revendici
sau să-l laşi la drumul mare.

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flegmaticoi logoi

Obişnuiam să ridic un steag alb
peste rădăcina întrebărilor
dintr-o şa fumam un cal
dintr-o limbă un ţinut la conservă
îl tăiam cu batista de pe ţambal
şi lapte stors din şoric de cărare
gros ca obrazul unui înger ştrengar
Doamne! Zi tu... de ce Dumnezeu
la cuptor de ninsoare
nu-şi flutură măininile arse pe un ştergar?
De ce oare?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoană de iarbă

Inelul de pe deget
în formă de lună
mă strânge.
Ustură lacrima
trecută prin ochi
ca un cuţit
şi visul stă agăţat
deasupra pleoapei
ca o duminică
ce aduce vindecarea...
Să ne iubim, îmi spui,
să nu lăsăm timpul
să fluture ca un steag prin noi,
ca şi când ne-ar închide
într-o icoană de iarbă...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anticipare

Sunt ca un steag înconjurat de vânuri ce vuiesc.
Presimt cum bat, cum vin, vreau să trăiesc,
în timp ce lucrurile jos încă mai stau:
domoale uşile se-nchid, vetrele sunt liniştite;
ferestrele nu tremură, iar greutăţile sunt prăfuite.

Cunosc furtunile şi-s agitat ca mări răzvrătite
Şi mă întind şi cad în mine
şi mă arunc şi singur sunt
în marea-nvolburată.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria

Istoria poate fi mag
Cu percepte şi toiag.
Poate fi învăţător
Pe post de îndrumător

Sau un purtător de steag
Înarmată cu ciomag
Ea nu poate fi lehuză
Dar poate fi călăuză

Tratată cu simpatie
Ea devine empatie
Ne defineşte statutul
Şi dezvăluie trecutul

De cele mai multe ori
E scrisă de învingători
Poate formula acuze
Dar nu ne admite scuze.

poezie de David Boia (9 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!