soba

Soba şi teracota

O sobă şi o teracotă, cam roşii, pline de reproş,
Aprinse, pline-n cap cu fumuri, că foloseau acelaşi coş,
Se tot certau de ceva vreme şi nu-şi găseau în casă locul,
Ba una acuza pe alta că s-ar juca cam des cu focul.
- Ascultă, zise teracota, eşti plină până-n vârf de pizmă,
Nici nu mă mir că gospodarul îţi spune des că eşti o cizmă.
Înghiţi la lemne cu duiumul, n-ai randament, porţi oale-n spate,
Când eu eman discret căldură şi am purtări aristocrate.
O buturugă dacă-n mine stăpânul seara a-ndesat,
Îl încălzesc ca o iubită, imediat e dezbrăcat,
Ba reproşează şi nevestei că a luat-o fără dotă,
Că-i rece şi ar vrea să fie fierbinte ca o teracotă!
- Nu mai huli, ai gură mare, arzând vreo patru luni pe an,
Tu crezi că ruptă eşti din soare sau cel puţin dintr-un vulcan;
Sunt caldă toată ziulica şi fac mâncare şi cafele,
Nu îmi răcesc ca tine gura, spunând poveşti de trei surcele.
E-adevărat, sunt cocoşată dar nu înseamna ca-s bolnavă,
C-am înăuntru cozonacii şi-n plus, fripturile la tavă.
În jurul meu se strâng bărbaţii şi mă alintă-n ritm alert,
Ba chiar mai pun şi-un lemn în sobă când îi cinstesc cu vinul fiert.

[...] Citeşte tot

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O sugestie

Se vede-o zare verde-n sticla veche,
Se vede-un licăr roşu în tăcuta sobă,
Se presimte ninsoare-n amurgul de afară –
Ce-ai zice de-un pahar cu vin în prag de seară?

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bând de unul singur

Dincolo de geam – vântul şi lapoviţa plâng amarnic,
Mă dau lângă sobă şi deschid sticla cu vin.
Sunt asemeni cu-o barcă de pescuit în ploaie,
Cu velele coborâte – somn adânc pe fluviul toamnei.

poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinis

Te aştept ca o carte cu paginile rupte,
Aruncată în sobă focul să-l sărute,
Ca un gând crud, sălbatic, ucis rece-n minte
Înainte ca gura-mi să-l pună-n cuvinte.
Te aştept ca luna soarele să-ntâlnească,
Să frângă în două bolta cerească,
Aşa cum pulberea aşteaptă la loc să se strângă,
Să se-nchege-n apus într-o stâncă.
Te aştept cum un mut aşteaptă să cânte,
Cum muntele-aşteaptă furtuna să-l mute,
Cum soarele aşteaptă să răsară la vest,
Şi abisul albastru să renască celest.
Te aştept cum aştept să se termine totul
Şi lumea într-o noapte s-o-nece potopul,
Cum aştept lumina să-ntunece drumul
Şi noaptea-nstelată să-mi păstreze parfumul.
Te aştept ca o carte cu paginile rupte,
Aruncată în sobă focul să-l sărute,
Ca un gând crud, sălbatic, ucis rece-n minte
Înainte ca gura-mi să-l pună-n cuvinte.

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

despre minuni (1) (… plecând de la un text – vreau să vă fiu poetul!)

nu vă mai uitaţi la ceas
aruncaţi-l în sobă să vă ardă
neputinţele
limbile de foc vă vor arăta dincotro-ul
aşteptărilor
«umbra» voastră proiectată astfel
pe peretele dinspre mâine
este o hartă…
despre o minune

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântece simple: Mărior

Din nou ne cheamă iarna la sobă, să vorbim.
Ciori au bătut văzduhul ca nişte cuie şi-mi
place-n urechi tăcerea cum scârţâie... Pesemne,
iar au pornit, în uliţi, căruţele cu lemne.
Amurg. De-ar bate-n uşă deodată, cineva,
desigur că i-aş spune: intră! şi ai intra.
Tăcerea-n noi şi-n seara căzută-ntre covoare,
ar fierbe ca un cântec călduţ, de samovare.
N-ai întreba nimica şi-ai aştepta răspuns —
Ţi-aş spune: o lumină din mine s-a ascuns.
Vrei să ţi-i pun la sobă pantofii de mătasă?
Ţi-aş spune: ai picioare ca iepuri mici de casă;
şi vorbele-ar rămâne limpezi şi grele-n noi,
ca ciorile surprinse de moarte într-un sloi.
Şi mi-ar fi poate frică să nu ghicesc ce-nseamnă
făptura ta, împinsă aicea dintr-o toamnă,
cu capu-n mâni visată, deştept, de-atâtea ori!...
— Am bănuit că-i iarnă afară după ciori,
şi-aş fi voit să-l dărui cuiva, ca să-l ascunză,
sufletul, cât o umbră crescută sub o frunză.

poezie clasică de Benjamin Fondane din Privelişti (1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrele serii

Ajung printre arbori rafale de vânt,
se-adună buimace în lungi rotocoale
pe strada ce încă îmi plânge în gând
cu toate iubirile scoase în cale.
De unde veniţi? Ce visuri vă cheamă
să-mi bateţi cu doruri târzii la fereastră
când umbrele serii cuprinse de teamă
vestesc în surdină întoarcerea voastră?

Aş vrea să vă chem pe toate în casă,
poveşti să vă spun despre inimi furate
la margini de timp când uitarea apasă
cu mii de regrete în urmă lăsate.
S-aprindem şi focul în soba nebună
cu-amnare şi iască din anii pierduţi,
aduse-ntr-o seară barbară din lună
cu caii-n galop printre norii căzuţi.

Să stăm împreună, aproape de sobă,
sorbind în tăcere prea dulci amintiri

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrele serii

Ajung printre arbori rafale de vânt,
se-adună buimace în lungi rotocoale
pe strada ce încă îmi plânge în gând
cu toate iubirile scoase în cale.
De unde veniţi? Ce visuri vă cheamă
să-mi bateţi cu doruri târzii la fereastră
când umbrele serii cuprinse de teamă
vestesc în surdină întoarcerea voastră?

Aş vrea să vă chem pe toate în casă,
poveşti să vă spun despre inimi furate
la margini de timp când uitarea apasă
cu mii de regrete în urmă lăsate,
să-aprindem şi focul în soba nebună
cu-amnare şi iască din anii pierduţi,
aduse-ntr-o seară de vară din lună
cu caii-n galop printre norii căzuţi.

Să stăm împreună, aproape de sobă,
sorbind în tăcere prea dulci amintiri

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre final

De la o vreme
Îţi iroseşti setea buzelor
Cu apă de ploaie,
Paşii tăi şovăielnici
Uită deseori drumul spre casă.
Ieri ai uitat pe noptieră
Albumul cu amintiri frumoase
Şi focul stins în sobă;
Iubirea noastră doar fum
Irosindu-se prin livada
cu meri.

poezie de Mihaela Băbuşanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a întors iarna

S-a întors iarna.
Ca o privire furioasă,
ca o femeie geloasă
la soba de-acasă,
iarna s-a întors!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!