smirna

Capete aplecate într-un genunchi

de-ar picura puţină ambrozie din cer
şi smirnă
pe umilinţă,
oamenii n-ar mai umbla cu capul în piept,
cu pâine mucegăită
prin buzunare,
cu becurile stinse de sărbători,

cheile lumii sunt undeva pe fundul
unui vulcan explodând,
e mai greu e prevedea trecutul decât
viitorul,
prezentul e în stare de veghe,

mă chinuie un fel de iarnă,
parcă-i o moarte mai lentă,
abstractă tortură,
ieşită dintr-o lungă agonie a duhurilor nebune pe
Pământul sterp şi lacom,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

slugarnic

Slugarnicul

Este omul de ispravă,
Sfânt, din cap până-n călcâie.
Când dă ochi cu cei din slavă,
Şade smirnă şi-i tămâie!

definiţie epigramatică de Alexandru Clenciu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici e locşorul...

Aici e locşorul, trebuie săltat drugul de la poartă doar!
Nu-i nevoie să mai hoinărim pentru-a oferi al nostru dar;
Darul din aurul cel mai fin şi mai căutat,
Aur care niciodată n-a fost vândut sau cumpărat;

Smirnă pentru-a fi pe patul Lui împrăştiată;
Parfum de tămâie, nor, deasupra frunţii Lui, curată;
Toate pentru Pruncul care nu tresare-n somn pe paie moi,
Ci doarme-n sfinţenie cuminte lângă asini şi oi.

Închinaţi-vă la pătuţul Lui, pentru fiecare om El are-un dar;
Priviţi, a deschis ochii; sus mâinile, o, sus mâinile, aşadar!
În schimbul aurului vei primi, tăioasă,-o spadă
(Să stai cu ea micuţului tău Domn de gardă!),

În locul miroznei de tămâie, fumul luptei şi flăcările torţii.
Smirnă pentru cei fericiţi şi-onoraţi de somnul morţii;
Daruri pentru copii răi şi pentru copii buni, nenumărate,
Atinşi de-asemenea mânuţe şi picioruşe delicate.

poezie clasică de G.K. Chesterton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Londra, la începutul lunii iunie 1929, anticarul Joseph Cartaphilus din Smirna i-a oferit prinţesei de Lucinge cele şase volume in-quarto (1715-1720) din Iliada lui Pope.

începutul de la Nemuritorul de Jorge Luis Borges (1947), traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea e făcută, fabricată undeva într-o grădină, într-un colţ din natură, într-un templu unde se ard tămâie, smirnă, plante aromatice sau într-o parfumerie...

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădinar

lângă o cruce din cimitir
zâmbea în aer un trandafir

nimeni vreodată nu a aflat
cine îl udă sau l-a plantat

va arde smirnă până să ştim
de ce ne naştem, cui îi murim

până deschidem tainele firii
îmi văd de treabă:
ud trandafirii.

poezie de George Filip
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candoare

Deasupra copacilor
norii se rostogoleau
la stânga şi la dreapta
deschizând cerul
ca pe-o ferestruică.
În veşmintele lor
imaculate
îngerii plimbau
de colo-colo
toate sforile ploii
iar pădurile
se lăsau legănate
într-o tăcere
de flori
de salcâm
şi de smirnă...

Se făcuse
deodată
lumină!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bietul om

Palidă umbră, tu, un biet om,
Mormântul gândurilor Tale
S-a închis odată cu tine....
Doar visele zboară lenes
În universul mirosind a smirnă şi tămâie
Şi fumul lumânării duce în înălţimi
Taina sufletului tău ca pe un voal de mireasă virgină. Adormi acum..., printre raze cu ochi de lumină ne priveşti
Dar te ascunzi ne-ncetat, în noapte

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărarea

Păşeşte, femeie,
în rochia văpăii
pe-albastra cărare;

visu-mi e gata
să-l depăşeşti sau
să-l calci în picioare.

Păşeşte balsamic, pasu-nflorească
prin smirnă şi
smoală;

ascultă ecoul
nerostitelor vorbe,
ascultă-l, iubito,
în inima-mi goală...

Vezi,
tobele torc, fulgeră harfe
în noua Meca;

[...] Citeşte tot

poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mens tua

Îmi calc piatra în picioare
să o îmbrac în loc de cămaşă
şi presar smirnă pe cruci
cu pomană
leg izvoarele de câmp
dude calde-n piept strivite
fug de frunzele în faşă
plâng în dodii
stele-n cui
nepomenite
îmi bag mâna în pământ
buzunar cu dos de floare
bate vântul
şi prin vânt
pietre-n dodii ling picioare.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!