sirop

Sfântul Cutare Poetul

Orice atingeam, drăcia dracului, devenea poezie
astfel că ajunsesem, obsedat fiind că voi muri de foame, de sete,
să-mi ung mâinile-ntruna cu spirt albăstrui şi leşie
paharul de vin se-ntrupa-n vers, scaunul, foile cu sonete

toate obiectele, mai mari sau mai mici, aparatul de ras
hainele, altimetrul, până şi ochelarii, adidaşii, ceştile de cafea
chiar şi fiinţele, gălbuiul canar, Jean, motanul cel gras,
căţelul vecinilor, un bichon, stupoare: iubita - poezie şi ea

aşa că, nemângâind femei, lipsit de-un asemenea păcat
teologii aşa-i zic, cu sau fără motiv, habar n-am,
de ce n-aş fi eu însumi, ca alţii, încă şi mai fraieri, sanctificat
să se-nchine toţi apoi la mutra mea icoană strivită sub geam

dar faceţi-o de pe-acum, fraţilor, să particip şi eu
vreau o ditamai masa, lungă, lungă cât veacul, în curtea bisericii
şi pe ştergare lucinde întinse de vreun firoscos alizeu
care să sufle ca foalele şi-n fustele în care clericii

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Sfântul Cutare Poetul (septembrie 2015)
Adăugat de Georgiana Romanaţi
Comentează! | Votează! | Copiază!