sferă

În zadar floarea de mac

În zadar floarea de mac
ia formă de clopot
somnul se prelinge
pe gene

filosoful deveni
sferă gânditoare
fotbalistul ajunse
un picior uriaş
o nopţile mele tinere
întorceţi-vă de prin taverne

că voi visa
visul altuia
sub acest munte

obosit de a mai fi munte.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul are drept la conştiinţă tocmai pentru a conştientiza că fără Dumnezeu e pierdut pentru viaţă. Deşi moartea este un limbaj pe înţelesul vieţii, n-ar exista altă soluţie pentru renaştere într-o altă sferă de existenţă şi la fel de pură cum e cuvântul Lui, căci viaţa se întregeşte cu moartea până la următorul elan al renaşterii sale.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce primeşte aprobarea raţiunii adevărate este solid şi veşnic, face ca spiritul să devină puternic şi îl înalţă mereu la o sferă superioară: cele ce sunt preţuite fără convingere şi sunt considerate bune de către mulţime îi fac să se umple de orgoliu numai pe oamenii care se complac în deşertăcini. Numai raţiunea este neschimbătoare şi fermă în judecată, pentru că ea nu este sclava, ci stăpâna simţurilor.

citat celebru din Seneca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi despleteşte părul

te măsor cu lumina
iubite

mi-a crescut sub cristalin
un copac albastru
şi un înger ce-şi spune Nitael...
- eu sunt splendoarea lui Dumnezeu
cântă el
eu te măsor cu lumina iubite
şi tremur
de parcă azi
e facerea lumii
coacerea merelor albastre
în sânul sufletului meu...

mirosind a sferă
cineva îmi despleteşte părul...

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Ramona Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încotro mergem, Doamne?

din adânc de ani izvodul
păsări albe de lumină
zboară toate fără vină
şi gătindu-le exodul,

celor care se petrec
dintr-o sferă-n altă sferă
ispitiţi de-o baiaderă
printr-un antic templu grec;

că venim de unde nu e
altceva decât mister
singurul din falangster
şi-acela bătut în cuie!

şi ne ducem iarăşi unde
bâjbâind pe câte-o treaptă
nu vom şti ce ne aşteaptă
fiindcă mintea nu pătrunde!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul tău, ce suflet frumos ai, iubito

sufletul tău, ce suflet frumos ai, iubito,
este o sferă unde se mişcă mii de aştrii
străbate ceruri şi aure-albastre şi alunecă
printre oglinzi concave reverberate,
luminează văzduhuri în levitaţie,
se prăbuşeşte uneori printre abisuri
şi nostalgii adamice, cutremurat,
pătruns de visări nepământene,
alteori vrea să se sloboadă
din visul cărnii înaripate,
doar când devine captiv pe tărâmul celălal
se înalţă la infinit, într-o constelaţie mişcătoare
fiindcă are origină divină
şi esenţa veşniciei!

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne apropiem mai mult de infinitatea puterii creatoare a lui Dumnezeu dacă limităm spaţiul în care ea se dezvăluie la o sferă având raza Căii Lactee, decât dacă am mărgini-o la o bilă cu diametrul de un centimetru. Tot ce e finit, tot ce are limite şi se află într-o relaţie precisă cu unitatea este la fel de îndepărtat de infinit. Din acest motiv domeniul revelării atributelor divine trebuie să fie infinit, aşa cum sunt înseşi aceste atribute. Eternitatea nu ajunge pentru a îmbrăţişa manifestările Fiinţei Supreme, dacă nu e însoţită de infinitatea spaţiului.

citat celebru din Immanuel Kant
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret în a patra dimensiune

Înconjurată de luciul rămas
din retragerea ploilor spre mare,
sfera îşi lua de la inima mea
bun rămas
rostogolindu-se-n zare.
De la ochi, rombul culcat
la revedere îşi luă, zise-adio,
şi se făcu scut, se făcu zigurat,
în cinstea trufaşei de Clio.
Eu primeam toate astea cu calm,
ţeapăn şi fără mirare văzută,
deşi arsese ca de napalm
geometria intimă, ştiută
numai şi numai şi numai de mine,
când am fost şi Arhimede şi-am fost şi nisipul...
Fără sferă şi fără romb, în ruine
fumegător îmi e chipul.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astronomii au găsit însă un mijloc foarte bun pentru a stabili poziţiunea fiecărei stele pe bolta cerească. Ştiţi cum se stabileşte poziţiunea unei localităţi pe Pământ: prin longitudine şi latitudine. Cerul fiind şi el o sferă, sau alcătuit din linii curbe, la fel şi astfel, ce e longitudinea pentru Pământ e ascensiunea dreaptă pentru sfera cerească, iar ce e latitudinea pentru Pământ e declinaţiunea pentru sfera cerească. Astfel, acum există nenumărate cataloage şi atlasuri cereşti, în cari stelele sunt trecute cu ascensiunea dreaptă şi cu declinaţiunea.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă din anul 340 î. Cr. filozoful grec Aristotel, în cartea sa "Despre ceruri", a putut să ofere două argumente în sprijinul credinţei că pământul este o sferă rotundă şi nu un disc. În primul rând, el şi-a dat seama că eclipsele de lună erau produse de pământ, care se afla între soare şi lună. Umbra pământului era întotdeauna rotundă, ceea ce putea fi adevărat numai dacă pământul ar fi sferic. Dacă pământul ar fi fost plat, umbra ar fi fost alungită şi eliptică, în afară de cazul în care eclipsa s-ar fi produs întotdeauna în momentul în care soarele era chiar sub centrul discului.

Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului – de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!