sculptat

Te...

ştii tu oare cât eu TE...?
te ador şi tocmai ce
ies viori din cântece
fluturaşi din pântece
ştii tu oare cât eu te-am
te-am sculptat icoană-n geam
frunză verde tam nisam
cuib prin somnul tău eram
ştii tu oare cât eu cât
ţi-adormeam şirag la gât
şi mai mult mai mult de-atât
din prezent pânâ-n trecut?
...
din prezent pânâ-n trecut
şi mai mult mai mult de-atât
ţi-adormeam şirag la gât
ştii tu oare cât eu cât
cuib prin somnul tău eram
frunză verde tam nisam
te-am sculptat icoană-n geam

[...] Citeşte tot

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul

Un bătrân stătea sub un copac
Singur, singurel;
Nemişcat, într-o însingurare fără leac.
Dacă-ar fi fost sculptat în piatră sau în oţel,
N-ar fi putut fi în nici un fel

Mai rece sau mai tăcut, nici mai sfieţ:
Era un om de demult,
Venind de departe, din trecut,
Din praful a o mie de vieţi.

poezie de James Stephens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

Eu, pilonul sculptat
de tine
în umbră;
apus de soare
în peisajul leagănului tău,
sunt.

Eu, aleea paşilor întorşi
spre nostalgia ierbii călcate
în urma ta,
steaua de regrete,
popasul tău
fără de plecare,
sunt.

Tu, cunoaşterea mea
născută în mine,
secunda din zborul meu
şi aripa mea spre Rai,
eşti.

poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Paşi pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abjurare

Zile lungi, ca nişte şlepuri,
Trec prin ploile de vară,
Ca un şir de recviemuri,
Ca o lacrimă murdară
De rimel, căzând bizară.

A rămas, departe-n urmă,
Chipul meu sculptat în sare,
Care aripa mi-o curmă,
-Foc, pucioasă, acuzare-
Pe când tac în abjurare.

Ca un mac rebel pe câmpuri,
Rătăcită, ne'mpăcată,
Devastată-n aspre vânturi,
O cetate-asediată
Mă simt: tristă, complicată...

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

Sculptorul acesta e Brâncuşi
cu dalta lui de fier
a sculptat
o masă albă
mai multe scaune
pentru eroii ce vor veni
să cutremure veacul
să ţină sfat
în miez de ziuă
despre înălţime
despre dragoste.

Rădăcinile lui Brâncuşi vuiesc
În Coloana Infinitului
fără egal
corăbiile toate
au plecat spre larg
iar noi visători
îi aşteptăm
întoarcerea

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Petria din ziarul "Oltul" din Slatina (mai 1971)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puritate

nopţi cu rând am sădit
pe cer
diamante pure între
răsărituri şi apusuri
acolo sus pintre dălţi
ciocane şi covoare
de praf pulbere şi stele
eu meşter chinuit
am sculptat cu ochii minţii
cu raze din ele
bloc de marmură albă
spărgând pură coloană
goală
din piatră chipul tău
răsărind drept stea
piatră dură admirată
pe cer de noapte
lângă maestoasa lună
pudică şi pură

poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

În visul meu te văd pe îndelete,
O... tu femeie cu miros de violete
Artiştii te-au sculptat în siluete.
În visul meu te văd pe îndelete,
Câţi nu ţi-au scris de ani şi ani, poeme, sute
Tu eşti şi muza şi ispita pe gazete.
În visul meu te văd pe îndelete
O... tu femeie cu miros de violete...

poezie de Monica Trif (1 mai 2008)
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ausweis

Scot sângele ştampilat la vedere.
Mi se dă drumul.
Scot osul sculptat la vedere.
Întârzii o secundă, dar mi se dă drumul.

Scot îndurătoarea limbă vorbită, - la vedere.
Dicţionarele sunt pregătite, aşa că mi se dă drumul.

De ce vrei să treci, m-a întrebat moartea.
Sunt liber, i-am răspuns,
aşa că nu am chef să-ţi răspund.
Ea a stat un timp descumpănită,
apoi, mi-a dat drumul.

Am pe mine toate ştampilele.
Dacă vreţi să ştiţi
eu, unul, sunt în ordine,
mie mi se dă drumul.

poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul sângelui înnoptat

Cu ochi de vis te beau ca pe o lene
ce mi se-nfige-n gând, oprindu-i goana
pe guri sărutul ne astupă rana
cuvântul ce-a lăsat-n nunţi viclene...

Ne înveleam cu umbra-n veci, tirana
aducere aminte-n mâine scene
când ne-om clădi-n zidiri nepământene
în arbori de mormânt suind prihana...

Şi duhul ca o veste ne va merge
de Dumnezeu în rugă de cerşit
născându-ne în fără de sfârşit
păcatul raţiunii a se şterge...

Cunosc tăcerii viciu-n minţi sculptat
a şti-nţeles de sânge înnoptat...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Olaf
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flash

Aşteptă cartea, deschisă-i la semn,
Uitată pe scrinul sculptat, stă de lemn.
E fila ce-atinsă-i de deget din buze
... Un vers rătăcit reuşind să te-amuze.

Uitat e şi scaun, veioza-i aprinsă
De umbra-ţi ce-i caldă-n fuior, neatinsă;
Se simte-o adiere-n parfum pe birou...
Stă ascuns femininu-ntr-un iz de tricou.

Himeric de chip e-n oglinda ovală,
Doar boarea de-un ruj bănuit pe o coală...
Se face o pâclă, nu ştiu de-unde vine...
Simt cald pe obraz... Ah ce dor mi-e de tine!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!