respectul nu este o virtute

Per aspera ad astra (Seneca, lat.)

Precum Seneca spune şi bine ştiu sihaştrii,
"Nu e uşoară calea de la pământ la aştri".
Oricâte se vor spune, şi Domnul să ne-ajute,
Nu e uşoară calea ce duce la virtute.
Uşoară este, însă, şi fără sacrificiu,
Aceea care duce de la virtuţi la viciu.

poezie de George Budoi din Poezii (28 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

L-am pus pe Dumnezeu la tigaie
cu tot respectul şi cu o mână de cimbru uscat
sfârâie sufletele
sufletul
şi mi se îndoaie
dar pur şi simplu
sunt nemâncat

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea (Sonet Tarot)

Sunt zile de belşug şi fericire
Şi simţi în suflet o eliberare
Trăieşti din plin, te bucuri de iubire,
Căci ai avut o râvnă roditoare.
Lumea-i a ta, că prin eforturi multe
Ai reuşit să o priveşti din stele
Şi-oricine ar zice vrute şi nevrute
Tu nu depinzi de oameni, ci de ele.
Dar când a ta virtute este mică
Şi nu ai învăţat nimic din viaţă
Este normal atunci să-ţi fie frică,
Că ştii şi tu că n-ai nicio speranţă.

S-apuci pe drumul bun ţine de tine
De faci aşa, la capăt va fi bine.

poezie de Octavian Cocoş (31 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rodia

Símbol al fecundităţii
(Mulţi copii), prosperităţii,
De noroc şi de virtute,
Dragoste şi iuventute,

Fruct simból de sănătate,
Sâni şi senzualitate,
Când îl tai, se vede bine
Că e plin cu mici rubine.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (9 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grădina casei mele e copacul

În grădina casei mele e copacul
care-şi scrie pe-ndelete veacul
Pustnicul este sputnicul veşniciei
virtute zadarnică, fii vicios,
te va conduce un înger sfios
tot Creaţie este şi moartea
iubind morţii poate îi vom iubi mai mult şi pe cei vii
ai două variante - arzi sau putrezeşti încet
aş plânge după cântece uitate
copacul ori ţigara undeva
pe etajera cu o jumătat-de carte
şi simfonia fără nota la
ce cauţi tu în viaţa mea
când eu sunt mort pe undeva

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu o poezie angajată

la stat – pe salariul aproape mărit
de profesor în câmpul desenului –
urmărit
nu simt că aş fi de băieţii din s(t)at
pe care – ce supărare! – nu i-am trecut din respectul
deosebit
pe care îl port generalului davilla
portretizat de-un brâncuşi infinit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel spus (4)

Contrazicerea ar trebui, cel puţin, să-şi recunoască originile.
Răbdarea nu-i o virtute, e greşeala ineficienţei.
Faptul că nu moştenim şi spiritul şi inteligenţa părinţilor, e-o binefacere... Orice emancipare ar fi fost sortită pierii!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada de la răscruce

Când au venit ploile
s-au şters urmele paşilor,
vântul a adunat
prea multe frunze
pe strada ce coboară
spre răscruce.

Fiecare stradă
este un om
un geniu
destin
virtute
viciu,
savantul uimirii
a fiecărei case
numerotată cronologic.

Toate acestea le ştiam
atunci când am început
să-mi caut strada

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume strâmbă

De ce lumea întreagă e nedreaptă?
Aşa ne-a creat-o nouă Dumnezeu
Ş-atunci n-am putere s-o transform doar eu
Şi nici alţii cu firea înţeleaptă!

Rămâne-va strâmbă, tot aşa mereu
Şi nimeni nu va şti-ncotro se-ndreaptă,
Pân' se va naşte Om cu mintea aptă
Şi spiritul drept, adus la apogeu.

Să poţi găsi pe-acest pământ dreptate,
Ar fi un act de luptă şi virtute,
Dar secondat de oameni din cetate,
Să nu te pierzi pe drumuri neştiute.

Potecile dreptăţii sunt blocate,
Speranţa este la divinitate...

sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destăinuire

Astăzi
voi sta de vorbă
cu mine,
vreau să-i spun timpului
să mai aştepte puţin,
pe masă am pus
nelipsitele manuscrise
şi paharul cu vin...

În manuscrise,
azi, vă las vouă
două cuvinte
cu înţelesul divin,
primul cuvânt
ne învaţă iertarea,
cu al doilea
învăţăm să iubim,

Iertarea este, de fapt,
o oglindă

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!