regulile artei haydn

Din aer

din aer se adună vibraţii rămase pe frunze
mâine mă voi surprinde între două lumi
cu palmele îngheţate
metal pe vorbe
într-o zi peticită cu lumină oarbă

cuvintele deliberat uitate
vor aştepta să se răstoarne regulile
totul să devină aproape
cu teii căzuţi peste umbrele lor
şi tu cu o inimă mare ca o ploaie de lavă
obosiţi de haos
locuind altfel în braţele tale

nu ne vom spune nimic
voi plonja în târziul inutil
într-o libertate
în propria mea fugă spre roşu

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fantomă - IV. Portretul

Se mistuie în Moarte şi-n Durere
Văpaia care-n noi a strălucit...
Din ochii care-odată mi-au zâmbit,
Din gura ta, balsam de mângâiere,

Din revărsarea vie a luminii,
Din farmecul tău în care mă scăldam
Ce-a mai rămas iubirii? Ce mai am?
Un palid chip, nelămurite linii,

Pe care Timpul, gâde-al tineţii,
Îl şterge cu aripile-i haine,
În umbră-alunecându-l, ca pe mine.

- Dar, ucigaş al Artei şi al Vieţii,
Din gândul meu n-ai să mi-o smulgi pe Ea
O, desfătarea, nemurirea mea!

sonet de Charles Baudelaire
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Luvru

Ce de popor în templul artei sfinte!...
Sub aste bolţi de veacuri consacrate
Mii de străini din ţări îndepărtate
Trec rătăciţi... Dar să luăm aminte...

Abia-ndrăznim să trecem înainte:
Eterne forme-n marmură-ngheţate,
Vechi pânze rupte din eternitate
Vădesc ce-nalţă omeneasca minte...

E-o lume-n veci de veci nepieritoare,
Comori pe care Cronos nu le-nghite:
Un Rafael, un Rubens, un Murillo...

În fund, senina Venus de la Milo...
— Dar ce te-ntorci şi nu m-asculţi, iubite?...
— Ce ochi albaştri! Cum o cheamă oare?

poezie celebră de Şt.O. Iosif din Credinţe (1903)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată

mă-ntorc în lumea mea
de unde am plecat
acolo îmi găsesc liniştea
acolo cuvântul e cuvânt
floarea este floare
soarele acelaşi
în fiecare dimineaţă

nu pot urca mai sus...
nu pot aspira
spre înălţimile artei
acolo unde tu eşti împărat

mă-ntorc acasă
recunosc, nu fără un regret
dar mă voi regăsi
trecând pragul casei
care mă aşteaptă
aşa am fost, aşa voi fi
şi nu mă voi schimba

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritmuri frenetice

muzica mă ţine-n ritm de frenezie generală
purific în vibraţii stările de tristeţe
se umplu toate golurile de plictiseală
vidul se converteţte la plenitudini măreţe.

pasiunea muzicală crează mari revelaţii
cu ea descopăr noi viziuni despre viaţă
trăire completă, avânturi cu reacţii
ca zborul spre stele cu zâmbet pe faţă.

muzica-i remediu împotriva disperării
ea deschide veşnici de seninătăţi
farmecul eteric transparenţa visării
pe aripi de cântec traversez cetăti.

sufletul transfigurat la marginea mirării
pătrunde-n lumea artei cu personalităţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor mei

Caut în lumea voastră claritate,
Dar nu o văd. Nu ştiu când a apus.
Văd doar banalitatea, căci e sus, —
Cum vă umbreşte har şi demnitate.

Aceste lumi virtuale v-au sedus
Şi v-au privat, nu doar de libertate,
Ci şi de ale minţii nestemate,
Iar sufletul, e cu atât mai dus.

Ce-ar zice Eminescu despre voi,
De v-ar citi schiloadele poeme?
Sub preşul artei voastre-i doar gunoi.

Aud lipsa trăirii-n vers cum geme.
Vă vreţi clasici a fi? Nu mai fiţi noi!
Frumosul se trăieşte, nu se "screme".

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Shakespeare

Îi vom slăvi lui Shakespeare osul sfânt,
Clădindu-i vraf de pietre pe mormânt?
Sau cere-se ca moaştele-i să stea
Sub piramida care-mpunge-n stea?
Moştenitor al faimei, te îmbie
Asemenea plăpândă mărturie?
Mirarea şi uimirea-ne nu-s oare
Statuia ta mereu dăinuitoare?
În ciuda artei cea cu trudnic pas
Curg stihurile tale, şi popas
În inimi face delficul tău vers
Din cartea ta cu slova de neşters.
Lăsându-ne de fantezie goi,
Ne faci de marmur' stane tu pe noi;
Şi-astfel, atât ţi-e cripta de măreaţă,
Încât şi regi o ar plăti cu-o viaţă.

poezie clasică de John Milton (1630), traducere de Tudor Dorin
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-on

Iubita mea,
Azi, mă semnez I-on
deşi, tu, draga mea,
mă ştii de John,
dar, vezi tu, John e-o singură silabă,
pe când I-on e dublu, literar,
c-aşa vor unii, că au mintea slabă,
şi vor să lase-n urmă, când dispar,
ceva cum la români nu se pronunţă,
ci numai regulile lor enunţă.
Păi eu, fiind născut de Sânziene,
o zi cu cruce, roşu-n calendar,
am dreptul, astăzi, să mă cheme John,
aici, în State. Pentru voi, I-on,
că până şi prin satele oltene
de I-onel se-aude tot mai rar,
că nu mai e un nume de bon-ton.
Aşa că, draga mea, te pup!
I-on.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce homo - Invictissime

Dragostea nu face rău.
Este cheia către împlinirea deplină.
Numele ei este Victoria.
Cine o cinsteşte va avea slavă,
cel care o dispreţuieşte va pieri.
Îi place să fie răbdătoare şi generoasă.
Nu cunoaşte invidia,
şi nu se laudă.
Cel ce iubeşte,
Nu îşi caută propriul interes
Şi iartă greşelile celuilalt.
Este întotdeauna
Înţelegător,
Încrezător,
Rabdator.
Nu se uită la lucrurile vizibile,
Ci la cele invizibile.

Acestea sunt regulile din spatele marelui puzzle.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din volumul de versuri Între Glorie şi Decadenţă (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de vâslă şi de lotcă

e seară şi răzbate cântecul de lotcă
valuri de speranţe dansează o polcă
cele trei braţe îmbrăţişează marea
cât vezi cu ochii albastră-i zarea.

pe Danubiu s-a scurs frumoasă iubire
mereu influenţează nuferi la înflorire
corăbii cu lumină poposesc în deltă
pasiuni de viaţă amplu se dezvoltă.

raiul de apă mai vreau să-l străbat
ca o libelulă cu chipul schimbat
minunile deltei au ajuns picturi
schimbă chipul artei şi trec în culturi.

e seară şi răsună cântecul de lotcă
pescarul soarbe o cincizeacă de votcă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!