regretabil

Pălărierul cel Nebun: Ce cap regretabil de mare aveţi. Mi-ar plăcea foarte mult să vă fac o pălărie. Ştiţi, obişnuiam să-i fac pălării şi Reginei Albe. Are un cap atât de mic.
Regina Roşie: E minuscul. E la fel de mic ca un coş de pe faţă.

replici din filmul artistic Alice în Ţara Minunilor, după Lewis Carroll (3 martie 2010)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne întoarcem la natură! Ea este o mamă iubitoare. Este regretabil că ne-am îndepărtat de ea, deşi ne oferă linişte şi relaxare. Când purtăm în noi lumina culmilor însorite şi strălucirea mării, nimic nu ne mai poate întuneca existenţa, căci aceste elemente eterne au farmecul Divinului ce ne înfrumuseţează viaţa, iar amintirea lor amplifică fericirea trăită în acele spaţii mirifice.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne întoarcem la natură! Ea este o mamă iubitoare. Este regretabil că ne-am îndepărtat de ea, deşi ne oferă linişte şi relaxare. Când purtăm în noi lumina culmilor însorite şi strălucirea mării, nimic nu ne mai poate întuneca existenţa, căci aceste elemente eterne au farmecul Divinului ce ne înfrumuseţează viaţa, iar amintirea lor amplifică fericirea trăită în acele spaţii mirifice.

Chifu Ecaterina Speranţa în Reflectii/Reflexions
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blair Waldorf: Ştii la ce mă gândeam? Jennifer Aniston şi-a revenit complet. Pun pariu că Brad nici măcar nu mai are remuşcări.
Nate Archibald (chicoteşte): OK...
Blair Waldorf: Adică, sigur că au existat şi victime colaterale, ceea ce e regretabil, dar destinul lui era alături de Angelina şi el ştia asta. Aşa că a purtat o discuţie dificilă şi a trecut mai departe.
Nate Archibald: Încerci sà-mi spui că ar trebui să mă despart de Vanessa? Ca noi doi să putem...
Blair Waldorf:... să ne urmăm destinul, da.

replici din filmul serial Gossip Girl: Intrigi la New York
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scheletice umbre

Umbre urbane coboară-n subsol
Într-un absurd decor,
Pe-un piedestal gol,
Totul într-un agresiv sonor.
Şi lacrimi curg din cerul pal,
Iar zarea, plină de siluiete agasante
Ce-şi cer dreptul la un ultim act regretabil
Aruncându-se-n păcate...
Şi totuşi, scheletice umbre trec
Prin bătaia injecţiilor dureroase
Şi nu se mai feresc,
De complita moarte, ce uşor soseşte....
Şi prin ceaţa nocturnă,
Mă înec în aldehidă formică
Şi plec ne-lăsând urmă,
Într-o manieră unică...

poezie de Mihaela Eva (15 august 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am scris nu numai o singură dată că, datorită unui mic de cuvinte, somnul raţiunii (expresie care aparţine marelui pictor spaniol Goya) poate fi citit în cheie politică, şi aplicat la starea societăţii româneşti de astăzi. Această societate pare a ilustra în prezent un regretabil poate chiar fatal, somn al naţiunii, care la rândul său, naşte monştri. Alegerile din anul trecut indică, prin rezultatele lor, o dovadă îngrijorătoare în acest sens. "Reciclarea" comuniştilor de ieri, precum şi a foştilor securişti, care acum ocupă poziţii importante în toate domeniile activităţii social-politice-culturale, este un alt exemplu la fel de alarmant.

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeaşi comedie

Pe tine eu, nu te cunosc de fel,
Ai fost cândva femeia mea perfectă
Azi nu mă vezi, deşi un crud inel
Ne leagă!

Şi ne-ntâlnim în fiecare zi,
La fel de reci ca două stânci de ghiaţă
Ce au pornit pe mările pustii,
În viaţă.

Am încercat să vin din nou cu flori,
Dar, m-ai privit suspect a nebunie
Şi mi-ai cerut pe loc, să-ţi dau în zori:
O mie!

Ca să plăteşti chiria şi lumina,
Atât ne leagă, idiotul ban!
Pe care-l împărţim pâ-n la chenzina,
Orcărui bun sau regretabil an.

[...] Citeşte tot

poezie de Stefan Băiatu din ziarul" Viaţa Liberă" Galaţi (18 septembrie 2005)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţă

E-un singur zis, în lume, de valabil,
Tot nerecunoscut, întortochiat în schisme
De adevăr, realitate, regretabil
Simbol, ce guvernează în aforisme.

Nu e legat de niciun voluntar,
Mai bine spus, nu ţine de voinţă,
E un urât ascuns de-un avatar,
Ca ateu rugându-se... ce-i nicidecum credinţă.

E mai curând o sumă pentru toate
Şi toţi, conclav de-o lume interactă;
Pedeapsa libertăţii că se poate
Şi că vrei mult... iar timpul nu aşteaptă.

E plaga sângerândă, stând deschisă
Şi n-ai garou, privind cu năzuinţă
Că gând închegă fapta, ce ai promisă
Ţie, nu altuia... Da-i cruda neputinţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelora dintre dumneavoastră care se întreabă ce caut eu aici, la douăzeci de ani, le-aş răspunde printr-o interogaţie. Mă credeţi capabil s-o bat pe mama? De felul meu sunt un băiat calm, taciturn, incapabil să ridic mâna asupra cuiva, mai ales asupra celei care m-a adus pe lume, în circumstanţe oribile. Aş fi un ingrat, căci mama mă îngrijeşte singură de-atâţia ani. Totuşi, dacă mama susţine asta, n-am s-o contrazic. În ultima vreme nu mai sunt stăpân pe gesturile mele. Într-o clipă de rătăcire mâna mea să o fi plesnit peste amândoi obrajii? În acest caz, regretabil de altfel, îmi cer iertare.

Eduard Einstein în Cazul Eduard Einstein (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoară, domnişoară

Domnişoară, mă scuzaţi
că vă tulbur meditarea.
Acceptaţi, vă rog cumplit,
să aflaţi că m-aţi topit
de cum v-am văzut la faţă
într-o joi de dimineaţă
coborând din Mercedes,
în sandale fără dres.

Minijupa, mai ales,
mi-a făcut cordul să bată
într-un ritm surprinzător
de era să fac anghină
pectorală
în toracele-mi sensibil
şi să mor, ah!
de amor
într-un fel indubitabil
de real, dar regretabil,
dacă nu cumva, aş spune,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!