rationament

Ceea ce azi mi se pare adevărat, mâine se dovedeşte o simplă părere. Şi nu mă pot bizui pe raţionament pentru că dragostea e prea capricioasă ca s-o cuprinzi în cleştele silogismelor. Ea n-are logica... cel mai cuminte lucru e să nu mă mai gândesc la nimic, şi... să aştept!

citat celebru din romanul Elevul Dima dintr-a şaptea de Mihail Drumeş (1946)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În matematică, adevărurile se deduc în mod succesiv prin raţionament, demonstraţia matematică este formată dintr-un lanţ de judecăţi şi deduceri, şi nu din concluziile trase din analiza relaţiilor formate din cele trei noţiuni cerute de silogism.

citat clasic din Descartes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în dovezi. Cred în observaţie, măsurători şi raţionament, confirmate de observatori independenţi. Voi crede orice, indiferent cât de exagerat şi de ridicol, dacă mi se prezintă dovezi. Dar cu cât mai exagerat şi mai ridicol e acel ceva, cu atât mai clare şi mai substanţiale vor trebui să fie dovezile.

citat clasic din Isaac Asimov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate greşelile, şi poate chiar crimele, pornesc de la un raţionament greşit sau dintr-un oarecare exces de egoism. Societatea nu poate exista decât prin sacrificiile individului, pretinse de legi. Acceptând avantajele, nu înseamnă a te angaja să menţii condiţiile care fac ca societatea să fiinţeze în continuare? Şi atunci, nenorociţii lipsiţi de pâine, dar obligaţi să respecte proprietatea, nu sunt tot atât de compătimit ca femeile rănite de legi în aspiraţiile şi delicateţea firii lor?

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încrederea reprezintă temelia relaţilor construite pe reciprocitatea acelor sentimente veritabile. Într-un acord subtil, deliberat şi comun încredinţăm visuri călătoare strunite să hoinărească nestingherit într-o inimă străină. Iubirea alungă orice formă de raţionament. Merge de mână cu gânduri de dor şi o izbucnire stranie de curaj neînteles. În felul acesta ne ispiteşte să abandonăm temerile în braţele nevoii de a trăi intens fiecare clipă.

Andreea Palasescu (7 decembrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu e iubire, aşa este. Îl cunoaştem numai pentru că iubim. Dar ce e Dumnezeu în sine ţine de un raţionament adesea de prisos, ba chiar dăunător. Dacă sunt întrebat: dar Dumnezeu în sine există?, trebuie să spun şi voi spune: da, după toate posibilităţile, numai că eu nu înţeleg nimic despre El, despre acest Dumnezeu în sine. Dar Dumnezeu-iubirea este altceva. Pe El îl înţeleg cu siguranţă. El este totul pentru mine, explicaţia şi rostul vieţii mele.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerii au concepte exaltate, pentru că ei nu au fost umiliţi de viaţă sau nu au învăţat încă limitările sale; în plus dispoziţia lor plină de speranţă îi face să se creadă egali cu lucruri măreţe, şi asta înseamnă că vor avea concepte exaltate. Ei mai degrabă ar face fapte nobile decât fapte utile: Vieţile lor sunt reglementate mai mult de sentimente morale decât de raţionament... Toate greşelile lor sunt în direcţia de a face lucrurile în mod excesiv şi cu vehemenţă; Ei întrec măsura în toate; ei iubesc prea mult, urăsc prea mult, şi la fel cu toate celelalte.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice realitate în percepţie are un grad, astfel încât între acest grad şi negaţie să aibă loc o serie infinită de grade tot mai mici şi dacă fiecare simţ trebuie să aibă un grad determinat de receptivitate a senzaţiilor, atunci nicio percepţie, deci şi nicio experienţă nu e posibilă care să dovedească, fie nemijlocit, fie mijlocit (prin orice digresiune în raţionament), o absenţă totală a oricărui real, adică, din experienţă, nu poate fi scoasă niciodată dovada unui spaţiu sau a unui timp vid. Căci, mai întâi, absenţa totală a realului în intuiţia sensibilă nu poate fi ea însăşi percepută; în al doilea rând, ea nu poate fi dedusă dintr-un singur fenomen şi din diferenţa de grad a realităţii lui, sau nici nu e îngăduit să fie admisă vreodată pentru explicarea acestui fenomen.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!