rade ciob de oala sparta

Eu sunt omul care voi râde în clipa supremă, în faţa neantului absolut, voi râde în agonia finală, în clipa ultimei tristeţi.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui care râde la necaz

Eu ştiu din copilărie
Cine râde la necaz,
Are-un cap sub pălărie
Cu bot larg, fără obraz.

epigramă de Nicu Petria (9 ianuarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub razele soarelui şi banalul ciob luceşte.

aforism de George Geafir din Strigătul tăcerii
Adăugat de Cristina Paula Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care citeşte o povestire comică sau se duce la teatru să vadă o farsă va râde datorită intenţiei comice, de lucruri pe care în viaţa obişnuită nu le-ar considera comice. El sfârşeşte prin a râde, datorită amintirii de a fi râs, datorită aşteptării de a râde, de la prima intrare în scenă a actorului comic, înainte ca aceasta să fi încercat să stârnească râsul. Iată motivul pentru care, ulterior, îţi este ruşine de uşurinţa cu care ai râs la teatru.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ochi

Ochiul, un ciob din oglinda sufletului.

definiţie aforistică de Teodor Dume (februarie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

captiv sub un ciob -
cântecul greierelui
sună mai tare

haiku de Gabriela Genţiana Groza (august 2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om se spirit e acela care-n fundul inimii lui râde de toţi şi de toate. Om de geniu e acela care râde de el însuşi. De aceea un geniu nu poate fi rău, pe când un om de spirit e totdeauna rău.

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeflemeaua, mai ales cea inteligentă, îl prezintă pe zeflemist mai presus de cel de care râde; dar de cele mai multe ori (de fapt mereu) zeflemeaua e un semn sigur că omul nu înţelege subiectul de care râde.

citat celebru din Lev Tolstoi (5 aprilie 1907)
Adăugat de Diana - Sorina Bodia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subţierea sensului într-o minte spartă

subţierea sensului într-o minte spartă, un bloc de marmură murmură hamartia

aroganţa când îl umple pe muritor
cu poveşti despre fum.
realitate ca refugiu
pentru fantasme.
clapele orgii
spasmul celui învins
lut în ghearele celui ce învinge
cu sângele ploaie deasupra capului

curgere tragică a vârfului către rădăcină
când eroica naştere descreşte în împuţinare
în loc de a ţâşni.
subţierea sensului într-o minte spartă
un bloc de marmură murmură
hamartia

condensarea norului de filosofie
în picături de gramatică a firii

[...] Citeşte tot

poezie de Angela Furtună din Pelerinul din Aqualung (27 septembrie 2008)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De oamenii zgârciţi râde pământul
Şi râde iadu-n pumni de domni şi regi.
De cei ce fac pentru popoare legi,
Cum râd în codri fiarele şi vântul!
Şi viermii râd de cei care-şi fac placul,
Şi de femei cu poale lungi e vesel dracul!

poezie din Mahabharata, traducere de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!