rânjet

Am Obosit De Vin, De Stele

Am obosit de vin, de stele
Am obosit de gândurile mele,
Am obosit de ochii care ma rasfrâng
Neculegându-mi chipul din adânc.
Am obosit râzând, am obosit de-atâta poezie
Cântând doar cele câte vor veni
Sau cele câte vrem sa vie.
Visez sa uit odata
Cuvinte, rânjet, gând
Si sa privesc în ochii de agata
Ca fiecare om de rând,
Chipul rasfrânt sa nu-mi mai vad,
Cu spaima mea si hohotul meu rece
Lânga un foc sa ma cuprinda somnul
Sub zarile cu margini de pamânt.
În sângele fecioarei purificat si dus
Prin trupu-i alb cu fragezimi de nea
Eu as simti cum cerul coboara lin de sus
Ciorchini de cântece deasupra mea
Stiu: acest vis pamântul mi-l nutreste

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Dintr-o viaţă fără viaţă
într-o moarte fără moarte
trec cu rânjet de paiaţă
voi muri când mă voi naşte
şi-oi turna din cranii sparte
vin pe propriile-mi moaşte.

epitaf de Cristian Bădiliţă din Regele cu o harfă în mâini (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa merge

înapoi înainte de-a se întoarce
trage un rânjet spre crenelul cetăţii
ce
tăţenii din mica vienă, nişte monştri,
mă fac să alerg într-o zare
pe
care nu o cunosc (?!) de
cât după hăhăiala feroce feroce
ca
re se aude că de
mâine va fi viaţa noastră

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă botul tău astăzi nu mai pluteşte

începe să înoţi să dai din copite
spre fundul în plin turbion al paharului -
îneacă-ţi armăsarul pur rânjet în abur

de tinctură amară (?!) de iarbă cosită cu buza

de sticlă ciobită a cupei victoriei căutat
musculare asupra răsfiraţilor noştri
ochi în coadă sau coamă de peşte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joan: Ce porţi?
Grace Polk (oftând): O rochie.
Joan: Tu... porţi... o rochie?
Grace Polk: Drăguţ rânjet.
Joan: Nu rânjeam! Eu... eu... îmi venea să strănut.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băboaiele

Băboaiele dansau în depărtare
pe ritmul bunelor maniere
aplaudau onanii cu lentoare
tufişuri le săreau din floricele.
Venea şi moartea-n ochi învineţită
cu morţii căluşari în spate
la spate de coasă nebelită
printre băboaie ea dădea din coate
Ce rânjet!
Ce belită minunată!
Cât vicleşug în ochii diafani
Băboaiele cu mintea crăcănată
dansau
iar moartea le-arunca cu ani!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

3 in 1

Of, ce de zâmbet
Petale căzute pe praful de pe masa târzie
tac şi zâmbesc căutându-şi parfumul
Sentimentele îmi stau împraştiate printre cărţile din suflet
Ce dezordine.
Teoreticele idei zâmbesc ironic
Cuvinte alandala ce curg pe chip
Aşteaptă să le şoptească cineva.
Un rânjet amar al îndoielii îşi extrage seva
Şi-mi înmugureşte pe ramuri
Cu mâhnire inima îmi zâmbeşte căutând un zâmbet autentic.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţul fericirii - Cutia Pandorei

Lacrimi,
Suspine,
Iluzii blazate...
Patimi,
Ruşine,
Dureri adunate...

Îmi caut eu-ul prin zdrenţe de viaţă
Mi-e silă să-ating micimea, am greaţă!
Un rânjet al clipei, colţul înfige
În urlet, în chin şi soarta atinge!

Temeri,
Gelozie,
Născociri deşarte...
Chinuri,
Agonie,
Vrajbă şi moarte...

În piept îmi bate Cutia Pandorei

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Petcu (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delfină-mi Românie

Se dărâmă totul în jurul năpârcilor
Rujeoala sărută copii, ucigător
Kama Sutra acordă poziţii-n putere
Şi averi câstigate mult prea lejere

Bătrâni ţin religie sfântă, rugă spre moarte
Copii au uitat să mai viseze din carte
Politica e o afacere pe spate
De voci dezbinate ce urăsc, mute

În rânjet de figuri belzebute
Ce-nlănţuiesc viitorul in ocnele crude
Cu hoarde străine ce muşcă-n baracude
Sfânta delfină şi dulce-mi Românie

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri scrise pe o bancnotă

Nu faci doi bani, hârtie blestemată!
Cum vii, aşa dispari: debusolată!
Când nu te am, mă lasă şi amanta, cert!
Când nu te am, paharul mi-e uscat deşert!
Îi văd pe cei bătuţi de soartă
Neputincioşi, pe care-i ocoleşti din poartă:
Mai văd şi rânjet crud pe-un chip tiran
Scuipat în faţa unui biet sărman;
Pentru puterea-ţi mare, zadarnic jinduită,
Aş vrea să dau cu ticălosul de pământ:
Când nu te am, mă cred un mic proscris bătut,
S-apuc, încă o dată, pe draga-mi Scoţie s-o sărut.

poezie celebră de Robert Burns (1786), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!