promoroaca

Mi-ar plăcea să rămâi cu mine! Rămâi şi am să te răsplătesc! Tot ce vreau este să-mi faci patul şi să scuturi salteaua, ca fulgii din ea să zboare precum cei de zăpadă. Sunt bătrâna mamă Promoroacă.

Fraţii Grimm în Fântana fermecată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impresie de iarnă

Roua îngheţată îşi lasă amprenta
peste suflete,
c-un oftat
peste gerul creionat
de fluturi albi,
rătăciţi sau poate, chiar...
Îndrăgostiţi.
De umbra plină de promoroacă,
a brazilor cristalizaţi,
de viscolul întunecat
şi de-un dor blestemat...

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesteacănul

Pe mesteacăn, iată,
Sub fereastra mea
Cade argintată,
Mantie de nea.

De pe ramuri grele
Cu omăt pufos,
Tivuri cu dantele
Ciucuri albi au scos.

Blând pe promoroacă
Tihna stele-a nins,
Şi-n mesteacăn joacă
Aurul aprins.

Zările coboară,
Împrejur cuminţi
Şi pe ramuri iară,
Risipesc arginţi.

poezie celebră de Serghei Esenin (1914), traducere de Nicolae Peiu
Adăugat de Nicolae Peiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

.. bătea un aprig vânt
pe drumul care duce
în ţara viselor târzii
cercând crâmpee de cuvânt s-apuce
din anfilada viselor pustii
numai trăsura care pleacă
în ţara viselor portocalii
tăia o pârtie în promoroacă
-un fir al Ariadnei pentru vii...

poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun fericit!

Cu pomii plini de promoroacă
În seara magică de Crăciun
Privirile se îndreaptă
Spre Betleemul sfânt şi bun,
Ce ne-a trimis pe Mesia,
Fiul fecioarei Maria,
Sfântă mamă a tuturor,
La ceas de sărbătoare.
Cu toţii să ne bucurăm,
Noroc şi fericire ne urăm
Întru "Mulţi ani! Cu sănătate
Şi cu bucurii în toate!

poezie de Dumitru Matei din Fereastra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna poeţilor

Iarna va ninge tempestiv
Cu fulgi de cuvinte,
Va posta chiciură de idei
Şi promoroacă de doruri,
Apoi nămeţi de gânduri
Şi troiene de versuri
În total peste orizonturi
Poeme de un alb strălucitor
Iată cum iarna dibace
Cu forţă şi vibrato
Produce opere de artă
În lungi convoaie.

poezie de David Boia (15 decembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la fereastră, ea privea la frunzele castanilor stropite de promoroaca prafului prematur de pe uliţa vopsită de ripolinul proaspăt al soarelui de mai. Pe maidanul chel din faţă, copiii jucau arşice; aruncau osul torturat şi-l urmăreau apoi încordaţi; când cădea, nu se mai vedeau decât douăzeci de spete încovoiate.

începutul de la Mite de Eugen Lovinescu (1935)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Am primit ceea ce meritam. Nu am ştiut să fiu bună cu pâinicile, nici cu mărul, nici cu mama Promoroacă. Nici măcar pe tine nu te-am ajutat vreodată. Dar de azi înainte mă voi schimba." Şi, într-adevăr, din acea zi, Alda fu bună, atentă şi muncitoare, ca şi sora ei mai mică şi ca orice fată cuminte.

Fraţii Grimm în Fântana fermecată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci dintr-o iarnă la Barbizon

se leagănă-n vânt cuibul uscat
printre ramuri strâmbe stă gata să cadă
cocorii demult au plecat
departe-n pustiul fără zăpadă

cârduri de ciori acoperă zorii
aerul vibrează de cântatul afon
cu promoroacă ornează gerul copacii
ce par dintr-o iarnă la Barbizon

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau să cadă

Ploaia moare de-ntristare
A ei haină n-o-mbracă;
Vara cu a ei căldură
Cade-n fund, pe promoroacă.

Am găsit un bob de rouă
Colo-n suflet, se mai zbate,
Şi-are forma, bună, nouă,
De tristeţe. Mă abate

De la frumuseţea dusă
În pustiul vieţii dure
Acum văd şi cum e pusă.
Stau să cadă... glasuri sure.

poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!