prapadit

Viol

Am să-l reclam pă Ion a' lu' Scarlat,
Pentru viol, al dracu' prăpădit!
Da' nu numa' că el m-a violat,
Nenorocitu' m-a şi-mbolnăvit:

Intră acum trei luni să zic, precis,
În miez de noapte peste mine goală,
Că eu nu ţin pe vară geamu-nchis
Având călduri de-atâta zăpuşeală,

Şi de atunci, în fiecare seară
A tot venit, o noapte n-a omis,
Cu toate că ştiam de prima oară,
Eu tot uitam mereu geamul deschis;

Acuma vremea s-a mai răcorit,
Iar noaptea este rece, şi-ncă bine,
Că de vreo două nopţi am cam răcit.....
Îl tot aştept la geam şi nu mai vine!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ape

Porumbii mi i-am slobozit
să-ncerce pajiştea cerului,
dar sfâşiaţi de vânturi
se-ntorc înapoi. Pe vatra corăbiei
inima mi-o-ngrop subt spuză
să-şi ţină jăratecul. Paserea focului
nu-mi mai fâlfâie peste pereţi.
Dăinuie veşnic potopul.
Niciodată nu voi ajunge
s-aduc jertfa subt semnul înalt
al curcubeului magic.

Pentru un fagure sterp
mi-am ucis stupii flămânzi.
Cel din urmă dobitoc
cu-nţelepciune s-a prăpâdit.
Ochiul său profetic deschis
e singura veste prin neguri.
în mare rămâne muntele Ararat,
de-a pururi fund de ape,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre stele mii, comete

Voi când o să-mi duceţi dorul
Eu de mult mi-oi fi luat zborul,
Printre stele mii, comete,
- Unde moartea m-o trimete!

Voi când o să-mi simţiţi lipsa,
De mult timp voi eclipsa,
Pamântu'-ntreg cu zborul meu,
Pe voi ce v-am iubit mereu.

Toate, una câte una, amintirea,
Să-mi păstraţi vie ca şi iubirea,
Eu pe fiecare v-am iubit
Până-n ziua când m-am prăpădit.

O eternitate pribeag printre stele,
Suflet încărcat de patimi grele,
Şi de o iubire săţioasă,
La momentul ei cea mai frumoasă.

poezie de Răzvan Isac (18 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un simplu zâmbitor. Un prăpădit. De învingător...

să locuieşti în case mari înseamnă să ai
ferestre blindate
care dau spre o lume mică
dar stai calm
în casa mea mică e linişte
şi totul e o fereastră mare
e o lume

lumea nu se pricepe să-mi aprecieze
împlinirile anonime
nu mă cunoşti
dar ai reuşit să zâmbeşti lângă mine

asta-i o apreciere
şi o împlinire
cât gloria unei lumi
pline de regi

nu bat clopote sau tobe când plec
în conflagraţia mea diurnă

[...] Citeşte tot

poezie de George Asztaloş din Zoon poetikon (2009)
Adăugat de George Asztaloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mult de-atunci

E mult de-atunci… e mult, nepoate,
Şi ca prin vis le văd pe toate…
Hei! să te miri, să te cutremuri
De câte-au fost nainte vremuri…
Şi-i mult, e mult de-atunci, nepoate!

Intrase sabie în ţară…
Zaveră… ciumă… jaf şi pară!
S-au prăpădit ai mei cu toţii,
Şi tot ce-aveam prădară hoţii —
Şi turcul stăpânea în ţară…

Cum am scăpat şi eu cu zile
Nici aş putea să-ţi spun, copile…
Pesemne pronia cerească,
Voind ca să mă pedepsească,
Mi-a dăruit pedeapsa-n zile…

Că, uite, vremurile-acele
De-au fost amarnice şi grele,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Şt.O. Iosif
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi

Lăsaţi doar păsările ca să zboare,
Căci Dumnezeu cu aripi le-a-nzestrat,
Iar vouă mâni v-a dat doar şi picioare,
S-aveţi la robotit şi la umblat...

Suntem făcuţi s-avem pământ sub talpă,
Dar aroganţele ne dau avântul,
Şi zace-n noi o năzuinţă calpă,
De a zbura spre soare precum vântul...

Mereu râvnim să biruim hotarul,
Şi peste Mări şi Ţări să bântuim,
Am dat uitării calul sau măgarul,
Şi cu-avionul azi călătorim...

Am zămislit şi păsări militare,
Cu alte neamuri să ne războim,
Să cucerim ne-strămoşeşti hotare,
Instinctul de mai mult să îl hrănim...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul Om

Mi s-a destăinuit aseară Primul Om,
Care-a atins pământul din planare,
În zborul său prin vârfuri reci de pom
Şi-a destrămat subit orice-ntrebare.

Şi se făcea din oră ora lungă
A ultimului ceas fără pendul,
Spre minutarul meu dorea s-ajungă,
Dar în oglinda mea simţi recul;

Probabil se-ndrepta spre ţărmul tulbur
Al mărilor sinistre de azot,
Probabil dezbrăca de orice murmur
Orice răspuns ce l-aş fi dat. Nu pot

Să-ntorc din zborul lui pe omul care
S-a prăpădit pe drumuri, care duc
La marginea uitării, când vapoare
Se răstignesc pe colţ de cer uituc.

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

112-Caracal, salvaţi copiii!!!

Mi-e groază, Doamne, că e plin pământul
De proxeneţi, corupţi şi criminali
Ce sapă unei ţări întregi mormântul,
Căci au puterea veşnicii penali.

Mi-e groază, Doamne, să mai merg pe stradă,
Să spun ce simt, să scriu, să mai visez,
C-am devenit de multă vreme pradă
Şi n-am la cine să mă adresez.

Părinţii stau cu frică şi m-aşteaptă
S-ajung acasă teafăr de la şcoală,
Aşa e lumea, Doamne, nu e dreaptă,
E mult mai tristă, mult mai rea şi goală.

Mi-e groază, Doamne, să mai fiu copil,
Îmbătrâneşte-mă, acum, pe loc,
Şi du-mă într-un prăpădit de-azil,
Că viaţa mea a devenit un joc

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e viaţa omului

Ce e viaţa omului,
E ca floarea câmpului,
Azi e floare pe câmpie,
Mâine nimenea nu ştie...
De aceea, dragii mei,
Sa avem mireasma ei!...

Ce viaţa omului,
E ca frunza codrului,
Stă în soare, stă în vant,
Dar tot cade pe pămant
De aceea, dragii mei
Să avem culoarea ei!...

Frunza, floarea,
Ea se bucură de soare
Când e frig e rabdatoare
Şi când toamna ea soseşte
Vrea nu vrea, îngalbeneste
Iar iarna când a venit

[...] Citeşte tot

poezie de Graţiela Lionte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinteză ambientală

Un nor prăpădit mă scuipă-n obraz
Şi-o cioară-şi aşterne cuminte
Mizeria ei toată la mine-n pervaz...
O rază se-atinge de-un cap fără minte
Ce face în toate doar haz de necaz...
Şi uită să facă ce-i bine...
O, Doamne, ai milă de mine
Că minte nu am, nici har şi nici haz...
Mi-e frică de Ziua cea mare ce vine!

Cu-n cuget curat şi sufletul treaz
Aşi vrea să privesc către Tine
Dar o clipă sunt sus, covârşit de extaz
Şi-o mie-n amare suspine,
Izbit din talaz în talaz
Căci truda vieţii sub soare
Acerbă-i şi fără răgaz,
E-un zbucium de patimi amare
Dictându-ţi să fii mai "viteaz"...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Doru Bartos
Comentează! | Votează! | Copiază!