Poezii despre prabusi, pagina 2
Să vezi atunci...
Din "Grupul Local" fac și eu parte
Mi-am creat propria Galaxie
Din miliarde de suspine
Adunate într-un cântec de jale.
De trist ce sunt mi-am pierdut sateliții
Inelele toate, aurora boreală,
Doar străvechi amintiri mai rotesc
Pe orbite din ce în ce mai joase
Încât inevitabil se vor prăbuși
Pe uscatul meu, pe marea mea
Și să vezi atunci
Beznă existențială!
poezie de Mihail Mataringa (6 martie 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre sateliți, poezii despre muzică sau poezii despre amintiri
Amurg de toamnă
Din vârf de munți amurgul suflă
cu buze roșii
în spuza unor nori
și-ațâță
jăraticul ascuns
sub vălul lor subțire de cenușă.
O rază
ce vine-n goană din apus
și-adună aripile și se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
și frunza cade.
O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
și mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuși.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre roșu
- poezii despre nori
- poezii despre munți
- poezii despre lumină
- poezii despre cenușă
- poezii despre aripi
Întâlnirea
Lui Fănuș Neagu
Când "te citesc" îți văd privirea
Și mult mă bucură-ntâlnirea
Cu ochii cerului din tine!
Și uneori să plâng îmi vine
La gândul că-ntr-o zi
Acești ochi nu-i voi întâlni
Când drumul meu s-o prăbuși
Sau cerul lor s-o nărui.
Când "te citesc" îți văd privirea!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre plâns, poezii despre lectură sau poezii despre gânduri
Sufletul pietrei
din cer căzu
o stâncă în mare
se prăbuși chiar acum
în mii de lumini violete
cu picioare și tâmple
ochi înstelați
de cel mai crud verde
simțit vreodată
în cel mai negru străfund
ajunse și căzu
îi rămaseră doar niște lopeți
și-o inimă învăluită în alge
veni unul și zise
revendic ultima picătură de sânge
din trupul inert
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre trup și suflet, poezii despre sânge, poezii despre superlative, poezii despre stânci, poezii despre picioare sau poezii despre negru
7 de Bâte
Sunt forțe care vor să te doboare,
Dar tu te aperi și reziști, chiar dacă
Această luptă e obositoare
Și numeroși sunt cei care te-atacă.
Priviri te urmăresc cu răutate,
Părerea ta deloc nu mai contează
Ești contestat, n-ai autoritate,
Doar iscusința ta te protejează.
Dar încordarea macină ființa
Și-oricât de bine te-ai lupta pe cale
Cu timpul intervine neputința
Și te vei prăbuși cu chin și jale.
Să lupți atunci când ai putere multă,
Dar când nu ai, un compromis te-ajută.
poezie de Octavian Cocoș (9 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încordare, poezii despre timp, poezii despre răutate, poezii despre protecție, poezii despre forță, poezii despre autoritate sau poezii despre apărare
Nu putem rămâne pe cer nici măcar o miime de secundă
ridică-ne în aer
asta nu va fi o problemă
dar noi nu putem sta pe cer susținuți de aer
nici nu putem plana asemeni păsărilor
pentru că nu avem aripi
din acest motiv nu putem rămâne pe cer nici măcar o miime de secundă
noi ne putem doar prăbuși de pe cer
rănindu-ne nasurile și tumefiindu-ne fețele
nemaiîndrăznind apoi să visăm acele vise de pasăre
poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre păsări, poezii despre secunde, poezii despre nas sau poezii despre aer
10 de Bâte (Sonet Tarot)
Te-ai apucat de mult prea multe lucruri
Și te-ai împovărat atât de tare,
Încât nici nu mai știi cum să te bucuri,
Muncești din zori pân' la apus de soare.
Și încet-încet puterea îți slăbește,
Iar ce făceai cândva cu ușurință
Acum te-apăsă și te copleșește
Și te vei prăbuși cu neputință.
Cu trupul sau cu mintea toți lucrează,
Dar cine e deștept, știe prea bine
Că un efort prea lung epuizează
Dacă răgazul nicidecum nu vine.
Când simți că nu mai poți, ce mult contează
Că cineva povara-ți ușurează.
poezie de Octavian Cocoș (13 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muncă, poezii despre inteligență, poezii despre bucurie sau poezii despre Soare
Nu vei mai fi altfel decât a mea
nebunia atingerii
te va urmări prin toate celulele
ca o profundă mutație genetică
îți vor înflori sânii precum nuferii
în plin deșert din ochii îți vor crește oaze
iar brațele vor înota precum delfinii
oricât te vei opune
oricât vei vrea să eviți acest dezastru
te vei prăbuși definitiv în inima mea
precum se prăbușesc stelele în ele însele
și să nu crezi vreodată că e vina mea
iubirea acestea mă omoară la fel
de parcă mi-am răstignit toți dumnezeii
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înot
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sâni
- poezii despre stele
- poezii despre ochi
- poezii despre oaze
- poezii despre nuferi
- poezii despre nebunie
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Visele sunt material de construit scări la cer
altfel ne-am prăbuși în noi
precum o fac stelele care refuză risipirea
iar hăurile nu s-ar mai lăsa pătrunse
nici măcar ca sifoane spre nicăieri
din când în când zâmbesc ca un orb
la auzul unei voci de înger
ridic degetul arătător ca pe un penel
desenând aiurea poduri între lumi
într-o disperare soră cu poezia femeilor
și mă pierd în visul din visul meu
ca un autor de scenarii hollywoodiene
numai bune de ridicat biserici noi
din care dumnezeu să ne ierte
de dumnezeire
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre voce, poezii despre prăpăstii, poezii despre poezie sau poezii despre poduri
Un om bun
I
Un om bun nu moare niciodată
Cu o rugăciune și o vorbă bună,
Cu brațe-ajutătoare și inimă curată,
E unde trebuie, fie cer senin, fie furtună:
Trăiește pentru tine și pentru mine
Pentr-o lume de nevoi împovărată,
E reazem și lumină, har grației divine.
Un om bun nu moare niciodată.
II
E cel care-acceptă să ia-n spate, generos,
Partea ce-i revine de trudă și de stres,
Iar pentru alinarea omului căzut jos
Se-apleacă și-i ușurează povara, în exces.
[...] Citește tot
poezie de James Whitcomb Riley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre stres, poezii despre oameni buni, poezii despre nefericire sau poezii despre moarte